tangerine.blog.eu

22

2011-12-22T13:12:00.000-08:00

am sa decupez cearsaful si-am sa scriu cate o data pe fiecare bucata. un plic si o adresa, s-ajunga la cei care, in cate o noapte, au peticit/rupt cate ceva din mine. toate gurile astea fara-ntelesul limbii rotite-n ureche,

gaturi sucite care miros a "poate si maine..." . nu! cu ce rost?

niciodata.

batman-batman

2011-12-13T15:36:00.000-08:00

cand lucrurile sunt atat de clare si solutiile ti se-arunca in brate,

cand ai putea sa apesi pe refresh de cate ori vrei,
fara teama de a strica ceva,

cand ai putea sa te bucuri de tinerete-si-de-tot-ce-inseamna-ea,

cand ai putea sa tai, sa stergi, sa rupi foi,

sa arunci totul pe geam sau intr-un geamantan,

sa pleci,

sa revii cand vrei, fara usi neincuiate/trantite...

~~TU NU~~ EU NU. NU, NU, eu...

complic si tulbur pentru a dezlega si limpezi

ma prinde dimineata umbland pe langa paturi,

impaturind lenjerii transpirate
si haine sfasiate in graba

respir din somnul altora, stingand pe rand
stele, becuri, monitoare.

e cam devreme sa ma trezesc si prea tarziu sa adorm,
nu?

si rad cu ciocolata pe dinti,

crosetez la vietile necunoscutilor. cu ochiuri lipsa,
colorat si hollywoodian.

oamenii astia au cozi si gheare (!),

noroc ca nu mai e loc pe mine pentru cicatrici,

asa ca-i trag de buze si ii fac fericiti
(cu forta/fara sa stie/fara sa stiu)

din pat, cu un photoshop-al-ochilor-inchisi.

cum vreau, ignorand. ignorand in general.

imbatranesc mai repede decat prietenele mele,

am cearcane sub fondul de ten,

nu pot sa beau si ma dor picioarele a doua zi.

in plus, tot maldarul asta de viata

e prea bun-frumos-si-destept ca sa fie adevarat.

de fiecare data. cu sau fara vanatai.

asa ca

probabil imi voi lua o pisica

si voi duce gunoiul de doua ori pe zi.

resetand totul la fiecare 6 ore.

neraspunzand la telefon.

uitandu-l pe o tejghea.

schimbandu-mi adresa de 4-5 ori in viata.

poate si numele,
daca e atat de usor ca-n filme.
...

opreste-te tu din zbor

atunci cand stii ca te vei izbi de stanci

eu nu

la nuit du chasseur

2011-12-04T15:49:00.000-08:00

pun dusul pe mine si rememorez...

ca un tren in plina viteza
care te zboara de pe sine in mii de parti
ca o intoarcere pe dos
ca o zgarietura adanca pe spate
ca un tipat in perna
ca un vis repetat obsedant

mai bun ca libertatea si ca viata insasi.

31

2011-10-20T11:46:00.000-07:00

de zile de cand deschid ochii numai dupa ce-mi spui buna dimineata. ii strang cu putere, te-anunt ca m-am trezit si astept. cafeaua, albul nou al peretilor si frigul care mi se-aseaza pe nas, sunetul papucilor si momentul in care te-asezi pe marginea patului. ma scoti din pijamale si ies din casa la ore la care oboseala e-n bocanci, in priviri, bagaje si dulciuri mancate pe jumatate. merg. nu-mi permit nici jumatate de parfum din vitrinele din centru, nici palarii cu boruri late, dar asta nu ma impiedica sa zambesc cu urechile inghetate si sa ma plimb pe stradute pe care nu am calcat niciodata. cu ochii in sus, la caramizile care sigur vor cadea la un moment dat. se darama multe aici, fara sa se construiasca altceva in loc. sar din zi in zi ca pe niste pietre alunecoase in mijlocul unei balti. liniste fara definitii si scheme cu pasi de urmat. ma-ntorc in fiecare seara si descui usa in spatele careia lumina e aprinsa. de ceva vreme. si nu conteaza pana cand.

2011-10-13T15:23:00.000-07:00

te strang coastele respiri fierbinte imi arzi coltul gurii si te-nvat ca vrei s-o spui o simt cu lobul urechii prin par si pe spate incerc sa m-agat de ceva in intunericul asta care-mi da voie numai s-aud si sa-mi doresc sa o spui sa nu cred sa nu mai doara fiecare dezlipire de tine undeva deasupra patului e abur transpira peretii odata cu noi

sus

2011-10-03T17:24:00.000-07:00

fe-ri-ci-re. gol in stomac. muzica. bagaj. tren. oras nou (seamana cu al meu prin pozitionarea garii). soare. cafea. culme/sarma. prieten. ?. 2 ore (au trecut ca batand din palme). personal. durere de obraji (zambet). frunze rosii in gard. cafea. par in vant si-n gura. zambet. verde in ochi. palpitatii. noroc/fata. curbe. oameni buni. gol in stomac. punte/puntie (puntea veche nu se strica). doua varfuri. "nu pot sa ajung acolo". drum de 3 ore. "nu mai pot", "nu mai vreau", NU. oboseala in piept. respiratie. VREAU. greata. TREBUIE. dureri musculare. POT. apa rece (microorganisme). vant. AM AJUNS. iarba rece. cort. mancare. somn si zambet. ?. 3:40. ?. urs? URS!!!. teama, siguranta, zambet. foc. liniste. buze lipite. vant. cerb. rasarit. umar. bagaj. ???. !. :) personal. intarziere. acasa...

as fi ramas cu norii la picioare pentru totdeauna!

de morți și răniți

2011-05-26T06:55:00.000-07:00

sunt zile în care simți că totul în jurul tau te împinge, te trage, zgârie și împunge și parcă nu mai ai loc în propria piele, nu poți să respiri și să gândești în sunete de ambulanțe, alarme și claxoane, iar pumnii te dor de la f*tut pereți și tot ce nu se sparge. patul te înțeapă, ochii nu te mai ajută la citit, muzica te enervează și țigările se sting la jumătate. să plângi nu poți, sa râzi e mult... și-ai bate palma pe orice pentru un stop general. un stop de câteva secunde, timp în care să urli cât te țin plămânii, să ieși pe geam, să urci pe bloc și să urli cu ura și scârba adunate-n tine de-a lungul timpului.

dar nu e film și nici roman, te speli pe față, închizi telefonul și-astepți să nu te mai împingă, să nu te mai tragă, să nu te mai zgârie.

1102

2011-05-18T13:09:00.000-07:00

Poate că femeia melancolică reușește, într-un suflet de copil, să dezvolte o putere de înțelegere de "om mare", îmbinând copilăria și maturitatea într-un singur puzzle complicat. Ea balansează continuu talerele vârstei sale, își ridică brațele către soare și caută vântul cu ochii închiși. După anotimpuri, genuri muzicale, culori și cuvinte, ea e când femeie, când copil, nici femeie, nici copil... Și bandajul subțire al melancoliei acoperă nu o amărăciune, ci o inimă transparentă, inimă prin care o alta poate vedea ca printr-o pereche de ochelari fermecați. Altă lume, alte anotimpuri, alte culori și cuvinte...

おやすみなさい。

2011-05-16T12:52:00.000-07:00

O sete de oameni nemaisimțită de mult timp, o căutare aproape disperată, cu ochii înfometați și umezi de zâmbet, clipind des, sărind dintr-un colț al curții în celălalt cu o viteză nebună. Zburând printre copaci, atingând cu vârful degetelor hainele și părul oamenilor, smulgând jumătăți de propoziții cu tot cu parfum, sorbind câte o gură din fiecare pahar, simțind cu tălpile fiecare acoperiș, fiecare picatură de ploaie, fiecare clapă și sunet venite dinspre o trupă de jazz. O dorință copilărească de-a îmbrățișa orașul, cu toți oamenii și trotuarele lui, cu amestecul lui sufocant de bine, frumos, rău și urât. De departe, de aici, iubesc oamenii prinși în contrastul ăsta violent, dar fără să-i decojesc de povestea de dincolo de chip. E mai bine. Nu comod, nu superficial, ci mai bine.

O sete de viață amagită în fiecare zi cu ”trebuie”, ”nu pot” și ”nu mai am timp”. Și-așa m-am uitat (a câta oară?) pe mine și m-am aruncat cu bună știință în malaxorul zilelor care seamană mult prea trist între ele. Dar nu mi-am uitat rădăcinile care sunt mai adânci decât mi se citește pe chip, în mers, oftat, zâmbet, ”mulțumesc” și ”te rog”. Mai puțin puternice, sunt încă lungi și ajung acolo unde ochii nu au cum. Și cuprind cu ele lucruri mărunte, lucrurile din care-mi trag lacrimile, zvâcnirile de emoție, viața cu totul și învelișul sufletului de copil. Copil, da, căci încă am aceeași temperatură mai ridicată, același puls mai viu, aceeași iritabilitate pronunțată, aceeași rapidă oboseală.

1217

2011-04-18T14:17:00.000-07:00

alergam prin pat, eu si visele mele obsesiv-obsedant-re-visate, inotam prin aer cu fruntile ude si-mpletim legaturi nevazute pentru ceea ce-a fost, ceea ce este... punem lacate grele pe bucati din trecut si resuscitam continuu momente... prefacem cu ochii inchisi cuvinte-n macazuri, iar ele schimba drumul de la mine la mine... si-asa caram impreuna patul asta prin lume, pe umeri zdrobiti, muscand din buze. noapte de noapte. ne dezveleste vantul, innoada cearsafuri, ne umple plamanii cu gheata, te-aduce si te ia de la mine. pe fata durerea si zambetul se confunda adesea...

bataile inimii nu-s cauzate de frica,

in vis viata mea e "data mai tare"...

Prietenul meu, anananasul

2011-03-31T14:13:00.000-07:00

Cu baticul pe cap, în piaţa în care miroase a carton ars, m-am plimbat şi-am atins cu ochii tot ce-i proaspăt întins pe tarabă, zâmbind garoafelor roz pe care până mai ieri le uram cu toată fiinţa. Nu mă mai uit la feţele oamenilor, ca acasă. Rar se întâmplă să văd cunoscuţi aici. Sunt zile în care nici nu-mi doresc. Vreau doar legume bune în supă (căci da, acum se gătesc lucruri serioase!), mere şi câteva legături de pătrunjel. Poate şi ceapă. Verde şi roşie, neaparat. Am colindat, am umplut plasele şi-apoi ... am văzut ananas. Anananasul!

La cinci ani am vrut un anananas. Nu ştiam prea bine când să mă opresc din pronunţat. Am cerut insistent şi-am avut ceea ce vedeam doar pe etichetele conservelor. Întreg, cu coajă cu tot, cu moţul din frunze, fără suc cu gust de metal băut direct din cutie. A fost prietenul meu bun timp de două zile. Ne-am jucat, l-am îmbrăcat în batiste şi-am mâncat cu el pe masă. L-am prezentat şi copiilor de pe poiană. Era anananasul luat din Obor de mamaie, de la "tanti cu obraji graşi". Nu-mi amintesc cum l-am dus la tăiere, ştiu că s-a întors feliat pe farfurie. Dezamagire profundă. Nu era dulce ca cel din conservă, îl tăiase mamaie degeaba, iar din coji rodeau deja porcii. În plus, era într-un fel ca ..varza. Am plâns şi-am jelit anananasul alte două zile. Nici n-am mai vrut altul.

Aici, acum, în piaţă, ananasul nu se compară cu bietul meu prieten din copilărie, e mic şi nu foarte scump. Comun şi ... îi cam lipseşte un NA.

marcat

2011-03-09T08:10:00.000-08:00

"Traiesti viata din plin.",

"Cei din jurul tau te considera amuzant.",

"Vointa te caracterizeaza.",

"Esti o fire risipitoare.",

"Iti place sa iti bati joc de ceilalti.",

"Vibrezi usor la ceea ce se intampla in jurul tau." ...

Variante de raspuns? Nu se mai masoara nimic in milimetri, in pagini sau batai de inima, se masoara totul in bani, in mbps si x-uri care marcheaza raspunsuri, x-uri care te aduna, te scad si te transforma in procente, mai apoi in randuri in carti, si ...in fine, in bani. Consumator, respondent, utilizator... Orice, numai OM nu. Si "meritul" e al tau.

Imi trec un sac de prostii prin fata ochilor si pe sub oasele capului. Da, da, prefer sa le spun prostii de teama de a descoperi alte...! La fiecare pas, la fiecare baga-cartela-scoate-cartela, la fiecare atentie-se-inchid-usile, la fiecare clipit. Le simt ca pe "viermisorii de curent" pe care-i vedeam pe cer inainte sa-mi pun ochelari. Si cand obosesc de greutatea sacului incerc sa inchid ochii si sa respir asa cum fac aia in filme, la terapie.

Apoi sunt noptile si cele 3 ore fixe la care deschid ochii automat si ii pun pe ceas, indiferent de vise si ceaiuri. Unii spun ca e stres. Eu le numesc prostii si le adaug in sac. Apoi adorm. Adorm pentru ca trebuie sa ma trezesc si nu ca sa ma odihnesc. Asta nu mai e normal. Iar normalul ma linistea. Nebuna?

Apoi e oboseala generala, cea care nu tine de astenii, de timp si de aportul de vitamine. Am obosit sa spal vasele cu gura inchisa, atat de strans-inchisa(ai/as putea zice de om rau) ca uneori mi se lipesc buzele astea uscate de-atata vant de pseudo-prima-vara. Am obosit sa fiu obosita.

Trece viata pe langa mine, o simt curgand printre degete ca nisipul de acum doua veri. Mi-e frica sa deschid carti ca nu cumva sa-mi schimb timpul si sufletul unor alte pamanturi, altor vieti si "supravietuiri". Fricoasa. Intotdeauna.

quiet letters

2011-01-29T20:53:00.000-08:00

"Fetele urate sunt frumoase si te iubesc cu sinceritate..."

Pe minus

2011-01-26T13:32:00.000-08:00

Imi place cand metroul e gol, e usor, parca zboara prin tunel. E semn ca-i tarziu si rotile stiu dorinta de-a ajunge rapid intr-o casa si din cand in cand Acasa (desi e-acelasi loc, acelasi etaj 8, aceleasi doua lifturi, acelasi bloc).

Asa am spus, nu mai stiu cand, poate pe jumatate, dar sigur cu capul pe umarul tau...

Sunt foarte multi oameni in orasul asta si ...atat de singuri, totusi, cu atatea mijloace de transport care te pot aduce acasa ori in bratele unui prieten.

De-atatea zile mi-am acoperit gura, ochii si urechile cu acelasi "alo", cu-aceiasi pereti, cu-acelasi "ai grija de tine" si am amortit. Mi-am dezobisnuit picioarele de mers, dar inima alearga si se zbate in cutia asta de chibrituri, garsoniera sau corp... Poate de-aia visez marea si drumul cu un sac mic in spinare, poate de-aia...

Oare ce simte un detinut cand se trezeste in camp fara sfarsit dupa ce si-a petrecut un sfert de viata-ntr-o cutie? Nu-i gol in stomac, ameteala si frica? Eu am petrecut un sfert de orice si mi-e frica sa ies. E ger si noapte la orice ora din zi...

Reci si umede, atatea suflete de oameni, atatia caini care strang cu putere din pleoape - de frica de oameni, de frig...

ω

2010-12-15T15:03:00.000-08:00

ca şi cum s-ar răsuci patul şi te-ar străpunge cu arcurile-n ochi, ca şi cum te-ai împiedica de sticle albe de vodka sparte cu pietre şi lacrimi şi fire de păr rupte, şi podul palmei şi obrazul, şi buzele ar avea în sfârşit sânge şi cioburi. ca şi cum te-ai împinge-n pământ cu ură de corp, lume şi viaţă, nu ca ceilalţi care planează cu teamă. tu n-ai avea timp de calcule care implică viteză, masă şi newtoni. vomiţi cuvintele pe care nu şi le-au mai înghiţit. adevărul se scuipă, nu se înghite. se trag fermoare deasupra pieptului şi feţei tale, acum poţi, îţi intorci o mână pe dos, s-o strângă puternic până ce n-ar mai zvâcni între degete. alunecă, se zbate, se scurge şi urlă. rezistă şi strânge. mori. mori, oprindu-ţi inima lor.

R repetat

2010-12-02T15:01:00.000-08:00

Să te bucuri de momente, să fii fericită pentru că ai o veioză, fulgi şi şosete pufoase, cu roşu şi alb, o cameră în care ţi-ai imprimat ca-n catifea degetele, suflarea şi vocea, şase pereţi pictaţi cu pleoape colorate, cu vârfuri despicate şi aplicatoare de fard nefolosite.

Să te bucuri că inima încă-ţi mai bate, cu gerul şi ura de-afară.

Să te bucuri cu-o mână pe calorifer şi cu obrazul îngheţat pe bucata de geam cea mai clară, cântând cu vântul pe note, cu ochii la pescaruşi, la cer, la umbrele. Să nu te întrebi ce ai de învăţat din zborul lor, să ştii.

Să fii fericită, desenându-ti zâmbetul cu ruj pe oglindă, dorindu-ţi cu şoapte, cu paşii în papucii de casă, cu ceai englezesc şi şolduri moi.

Să te prefaci într-o mâţă care cerşeşte răsfaţ cu R repetat.

Să fii fericită cu bucăţile tale de ciocolată cu mentă care nu-ţi plac, nici nu-ţi displac, dar care transformă, când le scoţi între degete din plicurile lor negre şi fine, te transformă în praf. Fericit. Fericită.

in carne vie

2010-11-24T15:03:00.000-08:00

Sec: Ne nastem, traim, murim! Cateodata nu in ordinea obisnuita.
Renuntam la unele lucruri pentru a reveni candva la ele.
Daca moartea nu e neaparat sfarsitul, datorita ordinii eventual neobisnuite, atunci...
Nimic nu e sigur si nimic nu e obisnuit in viata, nu?
Si-asa, viata e cel mai instabil, fragil, imprevizibil "lucru" care poate exista.
De fapt, "exista un singur lucru in viata de care putem fi siguri: nu se termina decat atunci cand se termina".

b l i n k

2010-11-23T11:29:00.000-08:00

Nu pot trai fara o destinatie, fara un scop, fara planuri si scheme, notite si ... vise. A trai pur si simplu, la intamplare, asteptand sa se aprinda un bec caruia probabil i-am stricat intrerupatorul cu-atatea incercari de a vedea daca se aprinde, modul asta de a intoarce filele din calendar ma sperie, ma baga in panica si ma dezechilibreaza. Dar ce te faci, omule, cand te orbeste lumina becului aprins?

2010-11-12T03:01:00.001-08:00

Too often, the thing you want most is the one thing you can’t have and you suffer, but the people who suffer the most are those who don’t know what they want...

Odihnă

2010-11-08T14:03:00.000-08:00

~~Uneori~~ ~~ezit~~ Nu, uneori NU vreau (recunosc!) să-mi dezlipesc urechea şi capul de podea. Întârzii comanda care circulă ca o ambulanţă prin sinapse, ca o ambulanţă cu sirene enervante, tăioase.

Şi-mi sprijin capul împingând mai tare-n gresia rece, gândindu-mă că multe puncte de vedere sunt ignorate, iar pereţii şi lumea se vedeau altfel când ne-am fi ajuns până la genunchi, coapse, ...buric.

Trântită la pământ, presiunea e, ciudat, suportabilă, deşi ai crede că abia de-acolo ţii toată lumea pe piept şi toate respiră din tine.

Uneori mă trântesc. Preventiv.

Să văd cum alţii nu mai au timp să vadă. Din alte puncte de vedere...

Să eliberez din presiunea pe care o simt mai des, mai apăsat, când îmi forţez coloana să stea dreaptă - eu pe ea sau ea pe mine, Dumnezeu ştie.

Da, în picioare, drept, simţi cum toate forţele -din cărţi de fizică sau din cu totul şi cu totul alte filme- se unesc pentru a-ţi lipi urechea şi capul de podea, pentru a te stoarce, pentru a te scurge într-un sifon, pentru a te trece prin ţevi ruginite spre o staţie de separare.

Şi-aşa s-ar prepara în etape separarea mea de mine, treptat. Violent. Pe gresia din baie.

Dar eu mă trântesc. Preventiv.

Să văd lumea de-acolo de unde stau toţi ochii planetei înfipţi.

De aici se văd cicatricile oamenilor, cele pe care nu ştiu cum şi cu ce să le-ascundă. Cu ochelari, mănuşi, eşarfe sau bluze pe gât, mâneci lungi, plasturi

şi ochi pe jumătate închişi.

Şi zâmbete trase cu degetele din colţurile gurii. Tare, în direcţii opuse... Dar despre cicatrici voi mai scrie.

Acum doar întârzii comanda şi nu mă ridic, mă mai odihnesc un pic ~~de viaţă şi de trăit~~.

Marker

2010-10-19T15:35:00.000-07:00

Un bip care imi da voie sa ma asez sau sa imping, sa respir ca sa ajung. Un bip care costa. Da, 301. Unul incins, obosit si murdar care-mi spune cu un "scris" lat ca si eu sunt "o papusa cu sfori". Eu si toti calatorii care ocupa acel loc la geam. De-atunci inainte. Eu si restul lumii. Toata lumea. Fiecare in parte si toti la un loc.
Un marker negru si multe umbrele rasucite in palme,
legate si ele...
Atatea sfori incat abia am coborat.
Si-am sarit un gard de lanturi ruginite, si-am mangaiat cainele care ma asteapta dimineata pe scari,
si-am privit in SUS,
caci barbia mea NU e legata cu sfoara de glezne...
Azi a plouat cu frunze.

Voiam

2010-10-11T05:36:00.000-07:00

Inchid ochii tot mai des. In 301, in 335, in fata tubului care imi scoala parul din cap, cu receptorul in ureche, la semafor, cu periuta in gura. Si-acolo unde merg pe bajbaite, copiii bat mingea cu ambele maini si o ridica la fix 1,23 m de pamant, urmarind incruntati miscarea. Savarinele stau intinse pe platouri zimtate, iar linguritele sunt dulci. Tot acolo, fetele de varsta mea insira margele de macese pe mohair si invata cum se face dulceata de trandafiri. Acolo, familiile nu au auzit de geamuri sparte, de maini taiate in lovituri ori in munca de-a acoperi fereastra cu... ceva. Batranii colectioneaza cutiute rotunde si rosii cu alifii care le captusesc buzunarele cu mentol. Viile plang primavara, stii? Din crengile retezate se scurg picaturi clare, amarui. Am invatat ca lacrimile lor vindeca rani, zgarieturi de pisica si coate julite. Viile plang primavara. Azi doar se-ntristeaza si-mi mangaie palmele cu struguri negri, catifelati.

Nu gasesc pe niciun tricou, in niciun ochi, in niciun suflet culoarea soarelui care imi inteapa sub-pleoapele si ma smulge de acolo. Ma aduce in 301, in 335, in fata ecranului care imi furnica pielea si gandurile, in conversatia incheiata cu "O zi buna!", in fata masinilor, in fata oglinzii.

301

2010-10-07T11:34:00.000-07:00

Adoptata de orasul asta, am venit sa invat. Sa invat cum sa ma fac mare. Cum sa cresc. Eventual cum sa port tocuri.

Mi-am repetat-o de atatea ori incat acum uit, ma prefac sau nu am timp sa-mi amintesc ce inseamna. Poate ca atunci cand prind un loc in autobuz, cu ochii in sus, incrucisand cu gandul picaturile de ploaie de pe geam, se rescriu unele pagini. Ma impiedic si visez la talpi ortopedice... Timp de cateva zeci de minute imi fac treaba cel mai bine. Pentru vise nu exista un deadline. Un vis nu incape in Excel, refuza imprimanta si nu are nevoie de stampile. Si nici de tocuri. Poti sa visezi in talpile goale. Gol.

In 301, la o anumita ora a diminetii, aceiasi oameni ocupa aceleasi locuri. Negresit. Cu bilet sau fara, ei asteapta cuminti sa ajunga, iar eu incep sa uit iubirea pentru metrou. Ma indragostesc de avioanele roz care aterizeaza undeva sub fereastra lata a biroului si cant in gand bucati din 'moon river' pana cand ...

"Am visat in fiecare toamna la uscaciunea frunzelor si la zgarieturi in scoarte gri de mesteacan. Am visat mari de ceai rosu in cani desperecheate, ciobite, si dimineti lungi, mohorate, cu sau fara ecou." (7 oct. 2009)

2010-08-28T01:50:00.000-07:00

plaisanterie

2010-08-08T10:55:00.000-07:00

Şi hai să vomităm de ... fericire, că totu-i vin şi zâmbet tâmp! Să fim mici "kanţi", mândri de dumnezeul şi călăul din noi. De "nemurire"... Să iubim şi muşamaua de pe masă şi să ne mulţumim! Singuri. Sau reciproc. Să ne mulţumim cu atât! Dar numai când nu ne mai desparte nimic. Când totu-i bine şi comod, când nu se mai încing pernele şi când femeia e numa' bună de, pentru, la. Să pocnim din degete şi să mestecăm cuvintele ca pe nişte chiote. Să fie bal!

Ei, la naiba! Atâţia greieri câte clape la pian şi zale. Că toţi suntem legaţi la mâini, mai slab sau strâns, cu un lanţ mai lung, mai scurt, mai mic, mai mare...

Dar toate idioţeniile, temerile şi frustrările mele au un fermoar. Şi văd că frige.

De fapt, să recunoaştem: e durere-n ... cursul lunii viitoare.
...
w3o

2010-08-05T14:20:00.000-07:00

am bătut la o maşină stricată cu ochiul din palmă şi
zeci de litere moi-ascuţite s-au înfipt în hârtie (ca dinţii în pâine),
atâtea rânduri NE-duse la bun sfârşit, aceeaşi stare de pernă bătută cu pumnii,
aceleaşi broboane de sare şi vene mov pe retină.
altă noapte, alte încălţări, aceeaşi stare cretină... cu duşul în gură, cu capul sub pat,
descheiată la gânduri.

2010-07-20T13:41:00.000-07:00

" Sunt ceea ce îmi place. Cine sunt este în mare măsură constituit de ceea ce vreau."
(Alain de Botton)

Broască

2010-06-22T05:32:00.000-07:00

A aţipit! Cătălina a adormit pentru câteva secun ... minute. Au bătut cu zecile, ca mai apoi să ameţim în faţa ceasului, întrebându-ne care e treaba cu timpul şi sensul lui de mers... Cu orele, cu zilele. Într-o casă cu vise şi frunze presate. Şi lemn de santal... Şi-am potrivit pe rând, din ochi, pătura dungată ce-o învelea, căci ea visa la placinte. Dormea ... Cu flori în par, cu vântul la tălpi.
Am stat ghemuita, m-am rostogolit pe sub mese, şi-apoi am atins cu nasul un cer prea rotund. Am îmbraţişat fotolii, am iubit spatele televizorului şi-am mângaiat pahare moi cu sirop, colorate ba cu lumina mov de ciulin, ba cu roşu din piept. Am dat din aripi de trei ori şi-am dansat cu genele şi ochii, strangând cu dor tot ceea ce nu mai puteau să cuprindă-n privire. Cu picioarele ude de drum, am lasat urme pe tavan, urme în forme de lacrimi, să-ţi plouă din când în când. Cu părul prea negru, înnodat cu degetele tale, eu am uitat. Am uitat să uit ceea ce voiam să îţi spun.
- Aşa că zi-mi tu ceva...
- Broască...
Bine, promite-mi! Nu am găsit butonul. E doar cel care aprinde lumina. S-o mai lăsăm să viseze, nu o aprinde... Omul ar fi mai fericit cu un buton pentru ... Sau poate ar fi ignorant. Dar câte dorinţe s-au adunat, câte-am păstrat? Le-am pus şi nume: marţi, 14, 00:45... Aşa se numesc stelele căzătoare care te fac pe tine să ridici din sprâncene, pe mine să cred şi să adormim cu nasul în vise. O pungă plină cu stele să am, ca şi cum aş strânge surprize sau timbre, o plasă întreagă...
- Ai vrea un buton de-ăla?
- Pentru ce unul? N-ar mai fi viaţă. Ar fi un metrou care te-ar izbi cu viteza luminii fix în arcadă. N-ar mai fi viaţă. Nu vreau un buton. Vreau o cutiuţa muzicală cu cheie învârtita de vânt... Şi ...
- Şi?
- Şi linişte-n suflet, în gând!
- Oac... Şi cu pacea mondială cum rămâne?

Cu pâine?

2010-06-18T16:07:00.000-07:00

Mecanic sau nu, continui să le duci lingurile pline la gură, pătându-ţi degetele, pătându-le definitiv hainele. Dar hainele se schimbă şi ajung cârpe de şters pe jos. Cu tot cu pete, desigur...
Din când în când îţi dau peste mână, sparg farfurii sau înjură.
Ei vor CARNE, nu supe!
Atâta risipă... De haine, de timp... Tu zâmbeşti tâmp şi continui.
Te bucuri crezând că-i hrăneşti.
Eşti oarbă, nu?
Oamenii se strâmbă şi închid ochii atunci când le dai să guste din sufletul tău.

Luaţi cu lămâie, totuşi!
E ultima porţie...

2010-06-17T15:39:00.000-07:00

"ca şacalii" , spunea... mi-amintesc privindu-i de pe-aceleaşi scaune pluşate. şi-i văd cum nimeni altcineva nu poate, cu bale la gură, cu erecţii pe zâmbet şi dinţi strălucitori. ei mint, şi mint şi eu. până dimineaţa, căci atunci trebuie să-mi amintească oglinda cine sunt şi cum s-au scurs douăzeci de ani.
"tu cum trăieşti şi de ce?" ... hai să răspundem când vom trăi, vrei?...
până atunci aleargă şi tu prin ploaie, cu gleznele-n apă, cu sufletul-burete de mână, cu ochii închişi, zâmbeşte, aleargă şi cheamă un taxi albastru sau gri. să meargă departe... să nu mai cadă copacii pe lângă tine, să nu te mai sune de-acasă.
hai să nu mai răspundem deloc.

Cu

2010-06-16T06:41:00.000-07:00

fără zâmbet sau linii pe frunte, în cearşafuri roz, cu draperiile trase, cu mintea goală, cu pieptul plin, prea greu, cu ochii transparenţi, dar negri, cu gust de ţigara prea tare pe limbă, cu buzele lipite, cu genele uscate.
aici, oamenii sunt la fel de subţiri şi caraghioşi ca-n oglinzile în faţa cărora... de căldură. şi nu-i mai văd. de sete... şi chem ploaia din mijlocul camerei. şi-apoi cerul refuză să ... şi tună.
... iar pe blocul de vis-a-vis rămân arce de cerc după ploaie, de la cablurile taiate... si oamenii vorbesc, pronunţând "arbitrar"
atât de des...

acei papuci verzi ...

2010-06-10T10:39:00.000-07:00

Ghici ce-am facut azi! M-am plictisit de carpa de praf, galeata si mop si…am luat la pas orasu’ dungat.

- Sa mergem la shopping!

Pana si papucii mei verzi s-au bucurat.Fals, insa. E-adevarat,m-am impiedicat pe scari, am cazut, mi-am julit nasul… in fine, m-am ridicat, m-AU scuturat…

- Mergem la shopping, mergem la shopping!

- Cu nasu’ pansat?(papucii)

- Da, mergem la … "shopping" (pacat ca eu nu folosesc cuvantul asta prea des… imi suna a "gloss", a sclipici si-a genti mari de lac).

In fine, noi mergem la shopping.

Papuci, inainte!

Am colindat magazine si piete, rafturi si standuri intregi… Ce-am cumparat – te-ntrebi? …Pey…nimic!… N-am gasit ce-am cautat. Trist nu? Trist…si-adevarat!

Am intrat in magazinu’ din colt,cel cu cu scara inalta si usa de lemn.

Mi-am impins papucii (deficienti, ce-i drept) pe rampa abrupta si…

- Spuma poliuretanica aveti?

- Spuma poliuri…Cum? (papucii)

- Shhh, papuci neincaltati!

- Da, sigur… e pe raft… (o tanti)

- Care credeti ca-i mai buna!

- Pentru ce va trebuie? Avem mai multe tipuri…

- Uf, nu l-am luat cu mine sa vi-l arat! La dracu! Pey …stiti, eu am acasa un fel de burete rigid… E destul de mare, ce sa spun. Nu prea ies cu el pe strada, stiti, ma cam face de ras… Ii spun ”suflet“ de obicei… E plin de gauri, crapaturi…In fine… E gol, ma gandeam sa-l umplu… Spuma e buna?

- Pey … nu pot sa te-ajut, fetito, nu-i magazinul potrivit, sa stii. Si cred ca … (se uita la ceas)… acela a inchis deja!

- Dar vodka aveti? (papucii)

- Shhh, o sa va-ncalt invers, promit! Strambilor!

[ … ]

Am gasit bucati din burete pe presul de la usa. Interesant - mi-am zis - asta-i conceptia lui despre "a te face praf"…

- N-am gasit spuma, de fapt… nici nu meriti. Esti un burete idiot, strangi in tine tot ce nu-ncape-n cosul de gunoi, strangi numai cioburi, sa stii… Si te mai miri de ce plang! Idiotule! O sa-mi pun in piept papucii si pe tine te-arunc! Ai auzit? Esti bun doar de sters podeaua din camera lui. Unde mai pui ca si el te-arunca… Ei bine, nici la mine sa nu mai vii! Burete murdar! Papucii-s defecti, ca si mine. Vorbesc cu ei lucruri straine, ba chiar inutile…Dar tu… tu nu esti de-aici, nici nu stiu de ce te-am crescut in orasul asta dungat.

Pleaca!!!

Spongier blestemat!

(2008. 25 august)

2010-05-27T12:34:00.001-07:00

dulcele cel mai dulce, dulcele intens, e rece.
re-ce!

2010-05-21T12:14:00.000-07:00

mai sunt si oameni frumosi si caini care nu musca. (?)
mai sunt si zile in care miroase a cartofi prajiti cand scot capul pe geam.
asta-mi aduce aminte de bucuria gustata din doua-n doua saptamani, vara trecuta.
si de mirosul de tei, de iarba uda, de trotuarele curate, de furtuni, de muzica, de mersul cu trenul, de bagajele pline cu dulciuri. de mine. de ploaie. de apa...multa, multa apa. curata, clara si rece.
deschide aripile larg inainte sa zbori, madi, si "ai cuiaj", ai curaj. nu te mai plange ca bratele te dor, ca nu mai auzi muzica sau ca tii televizorul aprins noptile. nu mai interpreta vise. nu mai visa. dormi. dormi, mananca, baga cartela, scoate cartela, intra pe banda. cu capu-n pamant, cu plasele-n mana, intra pe banda.
eu nu-i mai ascult, ei se chinuie sa-nteleaga. imi pun ochelarii. ei imi dau dureri de cap mai usoare. asa poate nu mai vad ca-mbatranesc. poate-am sa orbesc si nu va mai vad cu alte riduri si alte griji, alte intepeneli si-acelasi obiceiuri, glume, zambete si-mbratisari.
nu ii mai vad, nu-i mai cunosc. la dracu cu semnalul transmis de releu, cu interfete, la dracu cu retribalizarea. o sa ne coasem gurile si bratele de sira spinarii si nu vom mai sti ce-i aia azi, acum si viata.
o data pe saptamana, o data la doua, o data la trei.cand mai vin? ...
o data pe zi, de doua, de trei ma gandesc cum ar fi...
se mira cand raspund cu "sunt acasa". mandra intr-un fel ciudat si dureros ca m-am acomodat, obisnuit. ca-mi place si ca traiesc. incerc.
si da, vara trecuta simteam mirosul de mucegai al holului inainte sa descui usa. inainte sa cobor din lift, inainte sa urce, inainte sa adorm acolo, acasa. celalat acasa. e hilar, patetic. ma plang? nu.
acum miroase bine, incerc de mai bine de-un an sa imprim in pereti alt parfum. violet.
hai sa adormim fara sa ne mai gandim la cate minute-am consumat luna asta vorbind pentru ca trebuie sa mananc, sa ma odihnesc, sa ma imbrac bine, sa nu ies pe furtuna, sa ...va iubesc.

4

2010-05-12T15:33:00.000-07:00

pe drumul spre baie, ma rugam la toti dumnezeii - care nu stiu daca mai cred in mine - sa ajung acolo fara sa-mi rup picioarele. imi tremurau genunchii si tricoul era ud.ora 1 fara 10. din baie pana in fata ceasului ma gandeam la timp, la ora, la metroul care circula pe sub blocul meu (!),incercand sa ma trezesc si sa fiu in stare de ...mine.
as fi putut jura ca-i 5 sau 6. transpirata, cu ochii pe jumatate inchisi, neputand sa-i deschid mai mult. am incercat c-o tigara si-o gura de apa. as pune mana pe telefon, dar nu! pentru ca (...). roz, figuri cunoscute si necunoscute, scrum si apa, sex, imaginile prea clare, culorile tari, gesturile si vocile lor animalice imi ridica genele si parul de pe mana. pentru prima oara imi doresc sa nu mai adorm. de ce sa tipi (sau sa strangi pumnul) in vis, daca tu nu-ti poti dezlipi buzele, iar in vis esti carpa? un vis de-o claritate asemanatoare a fost cel de-acasa, pe parchet, cu luna in geam,vanatai pe maini si perdelele trase. acum am stins televizorul la 11:45. un vis de-o confuzie, dezamagire, durere (...) durere de-aia pe care-o simti ca pe fumul de tigara tare-n plamani. (CAMEL!!!). ti-au luat vreodata foc tigarile-n pachet? ti-ai smuls ace din palme ca sa poti face din ele o scrumiera? ai incercat sa omori un om cu o ... cana sparta? eu da.
de data asta ~~visul~~ cosmarul mi-a scapat de sub control, in ciuda ~~capacitatii~~ iluziei mele tampite de a iesi oricand de-acolo.
in noaptea asta.
vezica m-a salvat.

01:31

2010-04-28T11:21:00.000-07:00

am plans, ne-am plans dupa verdele asta din copaci.

iarna, cand ne udam sosetele pana la glezne la trecerea de pietoni cu flori si florarese.
iarna, cand aveam la desert un coldrex si multa caldura.
din tine.
cautam soarele care sa ne coaca obrajii. oriunde.
imbuteliat in sticle rosii,
in gelul de dus care miroase a mare, la tv,
in ziarul de seara. il prindeam de raze si ne scapa printre degete.
in pat, dimineata, la 5... spate-n spate, cu sufletele imbratisate si fara chiloti.
au inflorit pomii in 5 minute (sau 4), in alte 5
ne-am imbracat in tricouri
si-am urlat acoperiti de-un picamer pe scari.
urla si razi cu mine. pe strada. in lift, in trenuri spre altundeva.
e verde acum, e timp acidulat, prea scurt... prea scurt!

2010-04-17T12:27:00.000-07:00

uneori m-apuca scrisul cand oja nu s-a uscat inca pe unghii. poate de-asta au tastele cateva pete mici,colorate. vreo trei-patru tipuri de oja. hm!
in seara asta imi doresc mult ca perna, cea noua sau cea veche, sa te sechestreze la mine in pat 2 saptamani, cum spuneai. si n-as vrea nici paine, nici apa. si cu siguranta n-as mai raspunde la usa.

apriliarna

2010-04-06T21:17:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=d9_aRKr0lLQ

2010-04-04T01:50:00.000-07:00

Dragoste inaripata pe crengile ciresului inflorit ... din fata blocului.

Yes, I love your smile...

2010-04-02T11:05:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=cf_JWtVwexA&feature=player_embedded#

2010-04-01T12:04:00.000-07:00

The Man

2010-03-28T12:39:00.000-07:00

Hanoracul încă mai are dâra de parfum
desenată lângă inimă în dimineaţa în care...
şi câinii, şi oamenii dormeau
încovoiaţi de vise...

11

2010-03-24T14:10:00.000-07:00

1.Am un perete tapetat cu-o fereastra. E-acel perete prin care, in vara, am iesit amandoi la cafea, plimbandu-ne cana de la unul la altul deasupra celor care nu stiu sa mai ridice privirea.

2.Un altul are urme de unghii. Perete impins, daramat si zgariat cu pofta in noptile-n care aflam ca poeziile se scriu si-n pat.

[3. intr-unul dai cu capul cand te-asezi in pat, 4.la altul ma intorc dupa ce visez, dar inainte sa adorm, in no.5 ne vedem si goi, si imbracati - oglinda, 6. pe-altul ne-mbrânceşte foamea]

Pentru cei care iti deranjeaza patul

2010-03-23T10:42:00.000-07:00

Starea de spirit a hainelor mele? Si-a sirenelor care urla in strada? Si la TV si-n orice melodie sarita,culmea, dintr-un neobisnuit shuffle, probabil uitat asa de cand ai tastat in J ultima oara? Si sufletul mai face cute, nu-i ca un pat vesnic intins. Nu-s om mare si inca mai sar in pat si dansez dimineata, chiar daca in secunda doi, cand nici n-ai apasat P in lift, inchid ochii si plang pana ce se iau in brate genele si nu mai stiu daca e zi.Si pun mana pe telefon si sun acasa si-ntreb daca asta-i numele meu, cel trecut in buletin si-n atatea legitimatii. Nici nu ma mai uit in oglinda, stiu ca-n coltul gurii am zgariat de durere semne adanci care se-ntind pana la barbie.Eu am zgariat, si am zgariat si in alta piele. Dar eu am o gura mereu intoarsa pe dos care a uitat sa zambeasca si sa fie fericita ca-i atinsa cu suflet.Tu ai pus o intrebare, iar eu, de azi, urasc indoiala in care iti imbibi buzele si degetele cand intrebi si tastezi. Al meu era rolul de Toma Necredinciosu'. Si nu vreau sa facem schimb. Sau poate nu stiu sa raspund decat in clisee. " a face orice pentru...". Nu am citit prea mult. Sau am citit prostii. Poate nu trebuie sa fiu intrebata, poate nu trebuie sa raspund. De ce sa ma-ntrebi, cand pernele alea doua, albastre, stiu, si-am scris asta-n sute de file si peste 4sutesiceva de zile? Si poate o stii si tu, dar nu o mai simti.Ce-nseamna sa simti asta pentru cineva? Ia cartile prafuite si-ntoarce-le pe toate muchiile si-ntreaba in 4 zari. Potoleste-ti setea de-ntrebat, a mea e mai mare. Eu intreb numai prostii. Intreb ce deja stiu, e un tic cusut de limba, nu? Neliniste,e tatuat pe frunte... Si tot asta-i starea de spirit a hainelor mele. Si-a sirenelor care urla in strada. Neliniste si la TV si-n orice melodie sarita,culmea, dintr-un neobisnuit shuffle.
Probabil uitat asa de cand ai tastat in J ultima oara.

2010-03-11T12:32:00.000-08:00

In camera ta cu cinci pereti si doua randuri de ferestre
am tras pe sfori portocalii gandurile gri si dese.
Sub cubul din zid gros (pe care vroiai sa bati
in cuie universul cumparat de la malul marii),
in patul mic, lipiti din tampla pana-n glezna,
am cules cu genele lumina venita, parca,
dintr-un foc cu jar adevarat. Nici acum nu stiu
daca lumina vine dinspre muzica
sau dinspre inimile noastre...
Dansa lumina in ritm de ganduri
si tapeta peretii albi cu o culoare blanda,
de esarfa.
Dincolo de ferestre si de jaluzele
(care au un compartiment special, ascuns)
fulgii, ploaia si vantul suierau a zmei din basme.
Dincoace de asternuturi, de paturi si perne,
sub veioza aplecata peste-amandoi, zambetul era dublu.
Si caldura. Iar sarutul rotund: in coltul stang
al gurii mele-ncepea coltul drept al zambetului tau.
Imi racoream fruntea cu degete plimbate
in varul alb de pe perete, iar tu, cu alte cinci,
mai calde, imi mangaiai matasea cu vertebre.

Vegheati de carti.
Cuminti, cu ani putini in zambet si priviri...
O noapte...

2010-02-20T09:59:00.000-08:00

Si-ntreb pe repeat si ma inec, tip si dau afara din casa ceea ce nu poate fi alungat. Pierdut, dar nu alungat. Registrul se schimba cu sau fara cuvinte, dar privesc inainte, nu in ochi, numai sa nu se vada sarea de pe celalalt obraz. E destula.Si celalalt ochi nevazut clipeste si scurge durere. Il ascund sub fum, atunci cand imi doresc sa fi fumat Kent lung si nu 1 minut de ultima tigara si mergem. In stanga mea si pe stanga ramane prietenie.Tacuta. Impletita pe o alta stanga, legata cu aripi, strange dezamagirea. Sub casti negre si albe pe gri de bumbac descifrez ce-am sarutat dimineata. Mai jos, doua maini se misca ascunse, palpeaza o rana pe degetul mare. Uneori imi vorbesc buzele fara cuvinte si se musca-ntre ele.Uneori, ca acum.

Asculta mai multe audio Muzica

2010-02-17T03:26:00.000-08:00

să-ţi intre ceaţa în casă şi mai multe nu.
să-ţi intre-n ochi, să te orbească.

ora 23:31, au mai ramas...

2010-02-05T13:43:00.000-08:00

... cateva ore pana la ultimul examen. Politologie. Mama lui. Oral.
Ospen, febra, una, alta, subiecte. Cateva zile de invatat superficial...
Ora 23. Zic: "Ma bag in pat, dorm, la 4 ma trezesc si mai citesc o data, sa-l ingras in ajun!"
Pun ceasu' sa sune.
Spun noapte buna fetelor care INCA mai invata...
Ma uit la TV cateva secunde. Da, Vadim o da cu maidanezii si cu scutu' antiracheta pe Realitatea. Sting.
Oftez cu gandul la robinetu' de gaze pe care il vor inchide rusii in ...cateva zile (mwhahahaha) si inchid ochii. Liniste.
Secunda 1: "Inspira, expira, calm... Dormi... Ai examen maine, tre' sa dormi... "
Secunda 2: "PENTRU CA SUNETUL AJUNGE DIN DIFUZOARE PANA-N SANGE..."
...
in traducere:

Lavinia O: :)))
MADi: sa ii f** i* g***de dragutzi
Lavinia O: :)))MADi: liniste
MADi: calm
Lavinia O: =))
MADi: si brusc...BOXE, CIRC
MADi: uhaaaaaa
Lavinia O: =))
Lavinia O: =))
MADi: iahaaaaa
Lavinia O: =))
Lavinia O: =))
MADi: sa fie ai dracu
MADi: cu petrecerea lor cu tot... aoleu, ce draci am
MADi: noroc... deci NOROC ca nu am somn de emotii
MADi: ca daca picam de somn chemam politia, ma jur...

PENTRU CA SUNETUL AJUNGE... DE LA ETAJUL 9 PANA LA MINE!

2010-01-21T15:09:00.000-08:00

-10°C. Afara. Insomnie.
Durere in piept si-o melodie:

In povestea copacilor goi,
Scartaind intr-o singura usa,
Este vorba de noi amandoi,
Este vorba de foc si cenusa...
Doi copaci fara frunze pe drum...
Dupa cum ii priveste inaltul,
Doi copaci prin sarutul de scrum,
Aplecandu-se unul spre altul

R: Spune-mi, padure cu frunza rara,
Unde-i iubirea de asta vara?
Nu stie iarna sa se indure
De noi, copacii fara padure...

Toata vara a fost numai foc
Si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii pe loc,
Cade ultima frunza spre ele...
In zadar catre tine intind
Niste crengi ce-mi fusesera brate...
Alte usi se aud scartaind
De tomnatecul vant sa se agate.

Nu mai suntem decat doi copaci,
Vor veni taietori sa ne tunda,
Vor lua crengi toti copiii saraci
Pentru flacara lor muribunda.

Si chiar daca ma vei mai iubi,
Peste crivatul iernii ce vine
Fara brate, cu ochii pustii,
N-am sa am ce intinde spre tine...

(Tatiana Stepa - Copaci fara padure)

2010-01-20T12:58:00.000-08:00

si-apoi...

De vorba...

2010-01-19T13:28:00.000-08:00

Militari. Ninge marunt si fulgii se vad in lumina becurilor galbene care inconjoara piata. Numai asa poti vedea,nu? Daca ti-e prea frig si teama sa deschizi fereastra. Doar frig. Stii ca apoi trebuie sa lasi cele doua ochiuri de la aragaz sa arda cat timp te duci sa-ti scoti de pe degete mirosul de tigari. Cu sapun lichid. Albastru. Dar alea portocalii sunt mai slabe. ~~Si mai bune~~. Te-ntorci. Te izbeste-n fata caldura si mirosul de gaze arse, proptesti o tampla de perete si privesti flacarile rotunde, iti amintesti cum era in bucataria de-acasa si-ti repeti ca acasa nu e nicaieri. E nicaieri. Deocamdata. Si-i tot superi cand spui "acasa" locului in care trebuie sa ajungi. Iti place cum se-aude cand stingi gazele din robinet. Abia dupa "palc!" - din butoane. Pe tine nu te deranjeaza nici mirosul pastilelor de tantari, nici cel al spray-ului de gandaci, nici de gaze arse, nici de benzina, nici... Si totusi faci figuri cand... Pentru ca mintea ta e ...a ta. ~~N-ai seringa~~ Nu stii sa ungi balamalele usii care scartaie de-o jumatate de an. Trantesti. Dupa 6 luni nu-ti mai pasa. Nu e acasa, Militari. Si totusi te intrebi daca vecina de la 7 aude scartaitul usii. Mai ales noaptea, cand reiei filmul geam-tigara-aragaz-baie-aragaz-usatrantita. Dar patul il aude? Ori ... Poate ca si ea s-a obisnuit. Sau m-am obisnuit eu sa-mi pun intrebari care s-ar putea rezolva cu o bataie in usa (Acum?)si cu un "Buna seara, va deranjeaza zgomotul pe care..." urmate de un raspuns.Sau nu.Galbenul turbat din camera,galbenul care se ingalbeneste cu un bec economic, GALBENUL cu zimti se vede mai
slab pe-ntuneric, de fapt nici nu se vede, dar tu stii ca-i galben si asta te enerveaza. Si zimtii ii simti. Cu palmele, uneori fruntea. Dar ce-i galbenul cand sunt atatea lucruri,cuvinte,imagini si zile pe care vrei sa ti le scoti din cap? 30 decembrie, ieri, conversatiile lungi pe care le porti in vis cu oameni pe care nu i-ai intalnit. Sau poate ca da. Sau poate ca mintea ta e-atat de incurcata, obosita, stricata, incat trebuie sa ... accepti. Asa, pe gratis? S-accepti pur si simplu? Fara sa-ncerci sa dai o explicatie, fara sa-ntrebi, sa-ncerci sa... schimbi? Militari. Da, etajul 8, unde, dupa un an, 4 luni si 20 de zile, ai facut cunostinta cu vecina de-alaturi. "Nu ti-e urat?". Iti e uneori, dar nu ti-e frica. Urat si frica - ce legatura au? Au! Mai ninge?

2010-01-07T13:36:00.000-08:00

...spal zaharul din cana cu ultima gura de ceai
si continui!

Remember?

2010-01-04T00:48:00.000-08:00

She died...

2 and 1stSorry

2010-01-02T10:35:00.000-08:00

pentru nimeni si pentru nimic in lume...
TU...
(blocaj in randuri and good night)

2009-12-30T11:13:00.000-08:00

how fragile we are.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Up!

2009-12-29T13:41:00.000-08:00

1116

2009-12-23T13:16:00.000-08:00

So many stars I never knew...

Once (UAT)

2009-12-22T12:26:00.001-08:00

"You see, you're just like everyone...
When the shit falls all you want to do is run
Away
And hide all by yourself..."

17

2009-12-17T07:46:00.001-08:00

Decembrie

2009-12-15T03:11:00.000-08:00

Nu am mai fost asa incantata de iarna, de zapada si de beculete de cativa ani buni...
NINGE! Ninge! Ningeee! :)

Well...

2009-12-08T09:11:00.000-08:00

..."life has a funny way of sneaking up on you!"

Incet...

2009-12-04T12:11:00.001-08:00

N-am sa insist prea mult pe slabiciunea oamenilor in fata vietii, desi uneori am fost in la cativa pasi de a ceda. Uneori m-am gandit, asa cum fiecare copil terorizat de proful de matematica si mai ales de parinti, sa scap de o nota mica la o teza, sa scap de un fleac, unul care, pentru o minte necoapta, devine un chin, un cosmar, o apasare prea mare. Apoi au urmat chinuri din ce in ce mai mari. Timp de gandire indelungat… Metode, trairi si vinovatie. Desi un lucru cu adevarat rusinos, josnic, o deceptie in dragoste duce pe cei mai multi cu gandul la sinucidere. Si da, cand ratiunea te paraseste datorita durerii justificate sau nu, imaginatia o ia razna si te doboara.
In cazul lipsei de imaginatie, am sa postez o lista cu niste metode de sinucidere, in speranta ca la sfasitul lecturii, cei care se gandesc la asta vor ceda si vor realiza ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci atunci cand iti doresti moartea e sa continui sa traiesti:
"Absint, cu asta incep, ingerat, desigur. Urmeaza anemia provocată de refuzul hranei, apoi arsenic, asfixiere, barbiturice (zdrobite in budinci ori sos de mere pentru ajuta la digestie), intepaturi de albina (a se vedea viespi, a se vedea cuiburi, a se vedea alergii), beladona, spanz negru (fiert in ceai),masini (accident, asfixiere), artere (cutite, lame, pixuri), moarte prin inec, cadere de la fereastra deschisa (de la un etaj decent), foc, sobe cu gaz, raniri prin impuscare, spanzurare, heroina,moarte prin inghet, iedera otravitoare (pulverizata sau fiarta in supa sau ceai), ciumafaie, busuiocul cerbilor, punga de plastic pe cap (a se vedea moarte dubla, a se vedea supradoză de siguranţa), cucuta, radacina de carmaz, elestee si lacuri, moarte provocata de incidente cu politia (a se vedea urmariri cu masina, betie in public, tulburarea ordinii publice), toalete publice, camere de motel, sedative, sa te gasesti in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, stimulente." (A.Hoffman)... Lista lunga, posibilitati multiple, varianta sigura: a trai.

In cazul meu, ultimele zile au fost cele mai grele din ultima perioada, recunosc. Recunosc si faptul ca m-am dezbracat de mine cu 2l de vin si diazepam. Da, m-am transformat intr-o noapte intr-un om umplut cu rahat, dar este fapta mea, dincolo de vorbe, sunt Eu. Rahat si aur, spunea cineva…

O noapte intreaga si s-a “rupt” filmul. Dar filmul nu se rupe niciodata. Ca nu exista sfarsituri ci numai inceputuri, asta nu-i adevarat, oricati autori ar vinde cu success ghiduri de recuperare, oricate carti s-ar inchide cu un citat optimist dupa o tragedie. Totul se leaga, totul curge, nimic nu-i segmentat in viata.

Eu curg, pentru mine totul curge, chit ca in cursul “apei” apar cascade sau curbe usoare… Ramane APA, asa cum am fost intotdeauna… Apa care te ineaca, te stinge sau te tine la suprafata.

“Asteptarea nu ti se potriveste. Imi dau seama ca personalitatea ta contine multa apa. Apa nu asteapta niciodata. Isi schimba forma, curge pe langa obstacole si gaseste calea secreta la care nimeni nu s-a gandit – spartura minuscula din acoperis sau din podea. Fara doar si poate, e cel mai versatil din cele cinci elemente. Poate spala pamantul, poate stinge focul, poate subtia metalul.”

Am asteptat, contrar propriei mele asteptari... Am asteptat sa mi se limpezeasca gandurile, trupul si sufletul. Am asteptat si-am tacut. Am lasat despartirea sa fie, pentru mine, o anticipare a rupturii. Am asteptat sa se-ntample ceea ce este firesc sa se intample, sa inteleaga si mintea, dar si sufletul, ca durerea implica si teama si suferinta, sa le accept si sa respect faptul ca fac parte din mine.
Timpul, care curge si el, spulbera durerea in sens invers, te scapa intai de teama, apoi te spala de suferinta. Si apa spala, da, spala amintirea urata, vorbele dureroase, jignirile. Si apa se murdareste, dar timpul o curateste… Incet.

Linistea sufleteasca, in cazul unei despartiri, in cazul unei iubiri adevarate, se naste numai din amintirea momentelor frumoase… Am petrecut timp singura, rasfoind pagini, privind fotografii mai vechi, ascultand muzica buna care imi mangaia sufletul… Citind “scrisori”, nu aruncandu-le, pastrandu-mi sufletul si ce-i in el, cu totul, nearuncandu-l la cos… Multumind, nu blestemand momentul fericit… Ascunzandu-ma, dar nu fugind, zambind… Amintindu-mi, nu zbatandu-ma sa uit…
Cu sufletul linistit, iubirea nu se uita, cu conditia sa fie sincera… Si-am iubit, iubesc…
Fericirea nu doare la final.
Doare ruptura subita, dar maginile rupturii se tivesc in timp…
Incet…

Images...

2009-11-30T12:15:00.000-08:00

Sa-ti ud obrajii cu ai mei,
sa plang prin mine si prin noi ...
Cum s-a-ntamplat
O
data...

Din seria adevarurilor generale

2009-11-29T06:44:00.000-08:00

Mie cel mai mult imi place sa ma cert si sa ma supar.

Happy day!

2009-11-20T06:58:00.000-08:00

De ziua ta cerul e roz.Si albastru.
Skittleeees!

RTA

2009-11-10T06:14:00.001-08:00

asa ca "da-mi o idee, gasesc eu argumentele!" :)

2009-11-04T15:09:00.001-08:00

Cu cat ceea ce cari e mai greu,
cu-atat e mai usor sa poti vedea traseul
cu-ajutorul urmelor tale imprimate-n nisip.
Sa te bucure faptul ca poti simti sudoarea cu sufletul!
Sa te bucure urcusul, e semn ca va veni o vale!
Din varf poti vedea traseul, dar si valea.
Sa nu te opresti, ceea ce cari te poate trage inapoi.
Sa nu uiti...
Sa NU uiti!
...

“Nu conteaza ceea ce este scris pe hartie, conteaza ceea ce e scris in suflet…
Asa ca arde scrisorile si imprastie-le cenusa in zapada la marginea raului…
Cand vine primavara si zapada se topeste, iar raul se revarsa,
Intoarce-te la marginea raului si citeste din nou scrisorile mele
Cu ochii inchisi…
Lasa cuvintele si imaginile sa-ti spele trupul precum valurile
Reciteste scrisorile
Cu mana palnie la ureche
Pagina cu Pagina…”

Tu auzi?

2009-11-02T23:23:00.000-08:00

- Pune mana si …
- Dar nu e de-ajuns sa atingi, nu?
- Nu! Tu numai pune mana si da-ti inima mai tare...
- Ca-ntr-o zi in care te-ai hotarat
sa-i platesti vecinului pentru toate
diminetile cu bormasini sub perna,
pentru toate noptile de chef,
manele si sticle sparte,
pentru toate scandalurile terminate cu amende
si pentru toate arcurile frecate si rupte
in dormitorul de deasupra patului tau?
- Exact! Chiar asa... Hai, da-o mai tare!
- Da... asa am sa fac! ... Dar...
- Nu-ti face griji, Tu NU iei amenda!
Crede-ma! Nu se poate da amenda pentru...
Haide, cauta butonul ala mic, ascuns,
cu striatii din plastic,
joaca-te cu el si rasuceste stanga-dreapta!
- Pana ce inima mea scoate limba
Si rasufla greu… Ha-ha! Da...
- Oboseste-o putin,
joaca-te cu … viata.
- Da, o sa ma joc...
Cu viata
si cu muzica din ea
Da ...

(...)

- Ei? Cum e?
- ...
- Hei... Ma auzi? Unde esti?
- ...
- Frumos! Nu stiam ca asculti
o minune atat de incet... Si totusi...
Cred ca ti-ai dat inima prea tare... Nu ma mai auzi...
-(zambind)... Unde mai pui faptul ca
toti cei de-acolo au surzit?
Nu mai aud cand ii strig...
Numai eu ma ... Ai zis ceva?
... nu aud cand le spun...
... ca-i iubesc...
Au surzit, intelegi? Auzi??? Au surzit!!!
- Mda...
- Mda???
- Exista totusi o solutie... Scoate-i de-acolo cat mai repede,
stropeste-i cu apa si spune-le ca vor fi in regula.
Nu te vor recunoaste...
- Nu te mai aud...
- Spuneam ca exista o ca..
- Aaah? Nu aud!
- Spuneam...
- Cine esti?
- ...

... si mi-am adus aminte!

2009-10-24T12:46:00.000-07:00

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

(Octavian PALER - Paradoxul zilelor noastre)

2009-10-14T13:29:00.001-07:00

"...dar aici incepe o alta poveste, povestea regenerarii treptate a unui om, a renasterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimtite dintr-o lume in alta, intr-o realitate noua, necunoscuta de el pana atunci..."
(F.M.Dostoievski)

2009-10-12T14:26:00.001-07:00

"Nu m-am nascut inca. Din propriul meu pantec.
Inca m-astept. Nu m-am nascut."
Aici… in orasul care pluteste
pe-o mare nedescoperita,
blocurile mai inalte de 5 etaje
par nave puternice ori ruginite de ploi,
nave de beton, cu hublouri patrate
in care se vad lumini albastre
de televizor
alb-negru si color…

Toti oamenii se-nchina,
inchina carduri,
conturi, ani si vieti
acestui mare bloc de piatra
caci s-au nascut din pantece straine…
in bloc.
de piatra.

"Aici sunteti fortati sa credeti ca traiti,
cand de fapt va stingeti sufletul cu voie,
Aici
E balamuc,
Aici
E cimitir,
pachet complet pentru o viata
incompleta…
Si daca-s nori prea gri
ori mult prea grei deasupra capetelor voastre,
plecati privirea in pamant…ori o inecati in apa."

Sunt norii propriei furtuni de lacrimi…

2009-10-11T10:26:00.001-07:00

Azi... pielea ta miroase a biscuiti.

2009-10-07T10:15:00.000-07:00

Cand vantul imi face un ceai
din ploaie si din frunze,
ochii se-alungesc, ei plang si rad intr-o secunda,
cu-aceeasi sclipire, negrul din ei te cheama,
Soare,
te-alunga…
te cearta, te plang
te-nsenineaza, te-ncrunta…

Eu nu mai stiu Cha Dao, parul nu-i negru,
zapada nu se mai ridica pana aproape de geamuri,
vantul nu mai canta,nu zgarie fata
nu-mi plange in urma cu gheata…
noi nu mai scriem pictand,
iar pielea nu-mi mai e alba.
A ramas rece, insa, iar mainile - mici.

Rosul ramane pe buze si-n suflet, in viata,
in obraz si in gand, in dorinte si-n rochii de nunta…
in pasi marunti, pe carari de pamant,
in sunet de sheng …Numai atunci
cand ciresii-nfloresc, rosul alearga in alb
catre lume
s-aduca parfumul in palme…

2009-10-06T06:09:00.000-07:00

PORTISHEAD - Roads ... 13.11.2008. Romana. Frig.

"sa ai curajul sa deschizi usa unui necunoscut si-apoi sa-ntorci spatele. sa ai incredere..." ... aceeasi melodie,06.10.2009. vis, pat, frig.

Fir epic, discutii, subiecte diverse, cum ziceai...
Visez altfel.

"Slide...!"

2009-10-01T13:26:00.001-07:00

cacao cu lapte,
ibuprofen roz,
o tigara uitata-n scrumiera...
frig in oase si supa la plic.

mi-amintesc...

ma priveste cu drag, ma uimeste si-mi spune
ca un copil, sincer si cald...
imi spune...
(tarziu, inainte ca patura verde
sa ne acopere visul...)
ca vrea sa-l iubesc

numai pe el

906

2009-09-28T23:07:00.000-07:00

Too many nightmares... Too many...

...

2009-09-28T09:16:00.000-07:00

S-a racit cafeaua sau simturile mele au amortit?

JEG...

2009-09-26T06:42:00.000-07:00

Aaaatat de mult adunat in sufletul omului
incat il poti razui cu un cutit de bucatarie
d-ala la care fac astia reclama la teleshopping...
Jeg, da. Care acopera tot, si figuri cunoscute,
iubite, stimate. Si palme si subunghii.
Tot jeg e si replica "Nu face asta
pentru ca altfel ar trebui sa fac si eu asta"...
ca un fel de salvare si pace. fara-ntrebari. ca un ordin.
dat spre a fi respectat. da.
si-acum imi vin in cap replicile curvelor blonde
inselate sau facute la bani, da replicile alea urlate
cu ambii plamani imbacsiti cu tutun...
si urla...
"Who The Fuck Do You Think You Are???"
Mi-e greu sa-nteleg
multe, inca, printre care si amalgamul de cuvinte din
care am ales o varianta nu tocmai placuta a ceea ce esti.
un singur lucru pot sa-l dibui,
sa-l ghicesc cu ochii inchisi
- NU se mai joaca cinstit.

2009-09-19T14:20:00.001-07:00

Auzi si tu? Da… Simti muzica in capul pieptului,
si capul are urechi si omul aude…
Si simti cum inima se zbate si tu apesi,
de parca ai fi Acel om
care apasa un buton rosu
in spatele caruia sunt milioane de circuite
si fire rosii
si verzi
si albastre…
Si dupa degetul tau aratator,
batatorit de taste si ritmuri batute in masa,
dupa Acel deget
e explozia… de sunet…
Si-acolo, ghemuit intr-un scaun de Dacie,
inchizi ochii si-apesi pe acceleratie
cum n-ai apasat niciodata… Niciodata.
Si-auzi...
Deschizi ochii si te vezi intr-un tunel de metrou
(ti-ai dorit intotdeuna sa stii cum se vede in fata)
cu cer, insa, copaci si linii
pe care viteza le face continue…
Alergi,ascultand cum iti canta,
alergi, testandu-ti bataile inimii…
Si rotile se-nvart pentru tine si pentru muzica ta,
si ea devine benzina pentru voi…
Zambesti in scrasnet de dinti si te pierzi,
nu conduci,
zbori pe deasupra asfaltului…
N-auzi motorul, motorul de Dacie,
care la 120 huruie, iar masina parca se-ndoaie…
N-auzi…
Dupa cativa kilometri buni,insa…
te opresti,
deschizi geamul cu-o miscare circulara,
e Dacie doar,
iti aprinzi o tigara si lasi capul pe spate…
Da, da. Asculta...
Trage in piept si lasa-ti ochii sa zambeasca…
tu stii ca...
...Nu ai muzica-n masina…

2009-09-19T05:35:00.001-07:00

E una din zilele acelea, stii si tu… Fara caldura de cuptor, fara maneci scurte si cozi impletite. Cuptorul in care se pregateste mancarea emana o caldura speciala,da. Si ochiul de la aragaz, albastru aprins, cu lumina stinsa sa-l privesti… Da, nu-i intuneric, n-ai putea intelege culoarea flacarii. Nici caldura nu e, azi nu se gateste nimic. Nu ploua, nu-i abur pe geamul de la bucatarie si nici urme nu mai fac cu degetele astea-nghetate. Si frig afar’, prin balcon se vede cum mi-ar fi acolo. Daca as iesi. Azi miroase a perna. A nimic altceva. Tot azi ma inseala, caci de-acolo, din pat, as jura ca-i seara, ca urmeaza sa-ntarzii la ceaiul neprogramat, ca-i 6 si eu inca zac in patul meu cu doua perne. Si-apoi ma-ndoaie grija sa ma-ntreb, e 6 sau e 3… Nu ies, fa-mi tu ceaiul si apoi urca.Deasupra.

Galllben

2009-09-19T04:42:00.003-07:00

Plural nefericit interzis pe arcuri de 20 de ani, pereti revaruiti, cu galben murdar. De-atatea ori.Inaintea unei nunti, de fiecare data… Au fost 4. Incep sa urasc peretii galbeni, sa stii. Si crapaturile din tavan, din mine. Le nimeresc cu buricul degetului mare de la picior si ma-mpiedic de lustra si cad in acelasi pat de …20 de ani. E si-un sertar mare, care se deschide cu susul in jos.Pot sa pun pariu ca acolo inca mai zac haine cusute de mana de femeie batrana. Si-un congelator canta si ma face sa cred ca sunt intre alti patru pereti galbeni. Dar caut lumina si-aici nici urma de mere coapte, brasoveni cu mac… Numai gardul e ruginit. Se vrea revopsit. De la primavara-ncolo. Si alte arcuri scartaind in camera de-alaturi. Sunt si ei tineri, m-amuz si-ncerc sa adorm. Insa de-alaturi, cu totul si cu totul alt alaturi, caci eu sunt la mijloc, se-aude un oftat.Un somn perturbat de respiratia mea grea si de suflatul mucilor. Asa vine toamna, cu rugina si muci, cu vin acru si cearsafuri puse in geam. Sa m-ascunda de lumina. Trecut de 2:00 ma rugam insistent ca cineva sa se trezeasca si sa ma-ntrebe de vorba. Vroiam sa aud pasi necunoscuti prin curte, un zdranganit de galeata de apa, o bataie usoara in geam si-un inceput de-ntrebare.
(...)
Apoi m-am oprit si-am scos totul din priza.
Nu e nici macelar si nici doctor. Nici cofetar.
Iar zarul din mainile lui are mai mult de 6 fete. Cu siguranta.
Stii… N-am vazut niciodata cu ochii mei cum arata o teleguta, insa am auzit o vorba… mare vorba.
(...)
Azi nici nu stiu ce mai caut in silabe tastate amar…
Nici sunet,
nici vina…
13 septembrie, 2009

Precizari. Acum nu.

2009-09-19T04:42:00.001-07:00

Pe la 13-14 ani mi-a picat in brate, din nou, albumul acela… Cel ale carui ilustratii imi provocau scarba, dureri de cap, ameteli si cate si mai cate... Atunci m-am hotarat sa nu-l mai inchid, sa-l rasfoiesc, sa citesc, sa simt… sa ma iau la tranta cu liniile,cu petele si cu starea de rau… Medicamentul perfect? Timp de cateva zile am reprodus, in felul meu stangaci, cateva lucrari. Ei bine, fiecare punct a fost analizat inainte de-a da drumul culorii pe foaie, fiecare culoare a fost sunet si fiecare forma am stilizat-o in cu totul si cu totul alt limbaj… Ceea ce mi se parea insuportabil la varsta “durerilor de cap marca W.Kandinsky”, acum e placut, inteles si admirat…
Acum nu mi se face rau cand vad un Kandinsky.
Acum nu…

Scrisoare de la ea catre el.La cererea sufletului.Ei.

2009-09-19T04:41:00.001-07:00

Scrisoare de la ea catre el.La cererea sufletului.Ei.
Erau zile in care il urmarea iesind de la metrou pana in fata blocului… In ultima vreme a renuntat la ochelari, nu il mai putea zari in multimea grabita… Uneori,insa, il recunostea dupa mers ori dupa ghiozdan… Statea aplecata pe geam, isi julea coatele in pervazul blocului, neslefuit… Nu simtea nimic, astepta… Era nerabdatoare, imbujorata si fericita… Pentru ca va fi acolo, pentru ca-i va simti iar forma spatelui cu palmele dornice de mangaiere, pentru ca va inchide ochii in momentul in care o va strange din nou in brate. Pentru ca va rasufla ca si cum si-a tinut respiratia de cand s-au vazut ultima oara… intr-o gara, intr-un metrou…
De fiecare data cand ajungea in garsoniera ei umila de la etajul 8, peretii nu mai erau galbeni si nici nu mai erau ferestre, nici blocuri si nici frigiderul nu mai huruia obositor. Pentru el erau aceleasi lucruri, un pat incapator, doua locuri inghesuite la masa si-o scrumiera portocalie… Pentru el erau filme, de multe ori extrem de interesante, linii de start pentru ganduri, intrebari, pentru meditatie…
Pentru ea era un film, era un umar cald, un parfum, o prezenta… Filmul rula si-n sufletul ei rulau alte zeci de filme… “atunci cand au dormit pe jos”, “atunci cand au vazut primul film”, “atunci cand au chiulit de la t.o.”, “atunci cand …” … Se oprea uneori, poate intr-un moment important al filmului si-l privea zambind tamp, ca si cum n-ar fi inteles o iota din ceea ce se-ntampla pe ecran… Dar intelegea…
De fiecare data… totul.
Stia ca si el se-nfrupta din orice lucru marunt pe care viata i-l ofera in dar, stia ca-i sensibil si poate vibra in semn de aprobare la auzul lucrurilor care-o impresioneaza… Ea avea un fel ciudat de a-i spune ce-o impresioneaza… Uneori scria lucruri pe care nici pixul nu le deslusea, alteori de la un lant ruginit construia o poveste fascinanta despre oameni… Caci ea iubea oamenii, desi cel mai greu a fost sa se apropie de ei…
Simtea acel calm, acea liniste, acea blandete a tot ceea ce-o inconjoara, spatiu, timp, sunet, atunci cand era langa ea, cu trupul, cu vorba ori cu gandul… Suferea cand il stia in suferinta si-ntreba ingrijorator si iritant de sute de ori “esti ok?”… Vroia sa aline… Prin orice, prin mangaiere, prin zambet, prin muzica, prin scris, printr-un pahar de vin… Vroia sa sape in ea cu-ajutorul suferintei in bratele careia se-arunca gratuit…
Ea stia sa paseasca pe nori si sa-si lase parul s-atinga de pamant… El era cu capul in nori si cu picioarele pe pamant… Si-asta ii trezea admiratia si dorinta de a invata de la el si de a-l invata sa atinga, sa guste, sa vada ceea ce vede ea… Stia ca poate discuta orice cu el, de la faptul ca figurile oamenilor pot fi incadrate in anumite categorii la frustrarile adanci, de la alimentatie sanatoasa la muzica buna, de la ciocolata amara la …

Intr-o zi ea a simtit ca a venit toamna in sufletul lui, a citit asta intr-un mesaj scris in graba intr-o sala de asteptare… Dar a citit asta ca pe o cerere. Cerere de singuratate. Si era vorba despre singuratatea pe care i-o mai ceruse cu ceva timp in urma…
A doua zi avea sa afle ca el s-a mintit. Ca a acceptat sa-i ramana alaturi de teama reactiilor.Adica lacrimi si urlete si rugaminti, si cuvinte…cuvinte…
Avea sa afle ca ea s-a amagit in fericire. Traia fericita alaturi de omul pe care-l iubea. Traia bucuroasa chiar si tristetea pe care-o imprumutase de la cel la care toamna a venit mai devreme. Traia, traia ca si cum ar putea ignora bataile ceasului, traia fiecare clipa, caci fiecare e iremediabil pierduta (dar trebuie castigata...)

Azi s-a oprit. Brusc, ca un tren de mare viteza al carui conducator a calcat frana cu ambele picioare… “La un moment dat simteam ca esti omul alaturi de care vreau sa traiesc toata viata...acum nu mai simt asta...”...
Un dus rece, o galeata de gheata in cap… O fisura din crestetul capului, pana in varful degetelor…

Ea nu se mai agata de el, ea nu-l mai poate privi in ochi. Ii va urma modelul, isi va usca durerea, o va respinge si isi va astupa ochii si urechile in fata privirii si-a strigatului sau…
Isi cere iertare ca a mai cerut o toamna in doi… O ofera pe gratis celui care are mai multa nevoie de singuratate decat ea…
Isi cere iertare pentru ca nu a acceptat finalul atunci cand a fost scris cu stiloul dorintei lui… In august…
Isi cere iertare ca a insistat in fericire.

Nu o mai poate lua de la capat atata timp cat el e ceea ce se numeste capat …
Nu mai asteapta pe nimeni sa urce in tren, de azi trenul ei nu mai are statii…
Pana intr-o zi, cand unul din necunoscutii de azi va iubi ceea ce va deveni ea maine…

2009-09-19T04:40:00.005-07:00

Ora fara tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane…
Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
… Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară…

Iubita

Parfum friabil,
miere incinerata-
ce pret mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firida
cu melancolii destupate
ti-am scris
un hambar de scrisori.
Sub chipul tau
am mers de am stat,
ruina a parfumelor,
cimitir de pauni,
moara de frunze.
Aud zgomotul pe care-l produci
desurubandu-te din castitate,
Cand esti departe,
aud cum ma cotrobaie cenusa,
aud
cum imbatranesc…

(Ghe. Tomozei)

Septembrie, acum...

2009-09-19T04:40:00.003-07:00

"... simti acel "devreme" de toamna in stratul subtire de ceata, in picaturile marunte de ploaie, in pasii oamenilor grabiti, in primele claxoane... le simti, le banuiesti din cearsaful cald in care te ghemuiesti...si, usor-usor, visul te preda unei noi zile, desi pofta de somn e tot mai mare... ce dimineata... "

de-acum un an. septembrie

2009-09-19T04:40:00.001-07:00

"Septembrie. Oamenii vorbesc despre un anotimp al depresiilor, al asteniilor (?),iar copiii asteapta mai mult sau mai putin bucurosi(!) inceperea scolii. Anul asta nu conteaza despre ce vorbesc ei, nu conteaza ceea ce vor, ce asteapta.

Plimbarea din fiecare seara si-a schimbat putin gustul.Pe fiecare straduta stramta a orasului miroase a vinete coapte, a ardei rumeniti, intorsi de pe-o parte pe alta de niste maini innegrite de-atata munca. Poti ghici cu usurinta cum arata camarile oamenilor dupa mainile lor, toamna. Borcane colorate, etichetate de-un scris frumos, capace cu filet ori cu mileuri usor de crosetat pe deasupra capacelor. Camari racoroase, beciuri intregi de borcane pline cu minuni… Mere, prune, pere, gutui, nuci. Cuvinte si-un cantec invatat la gradinita.

Cum sa nu visez, chiar si-aici, in oras, la fosnetul porumbului cules, la buruienile puse la uscat alaturi de ardeiul usturat… Zic buruieni plantelor de leac. Si zambesc. Ce sa vindece ele, oare? Raceala, durerea? Ei, rani… din… razboi? Gata, stiu! Sa-mi vindece fruntea incretita de-atatea maini mincinoase. Lasand buruienile… Mi-amintesc mararul, patrunjelul si leusteanul, care se usuca doar invelite-n coli de hartie.Si se farama la o singura atingere deasupra unei ciorbite facute de mama…

Ori…dovlecii grasi care miros atat de bine pe timp de iarna, la gura unui cuptor incins? Compot si dulceata, magiun si zacusca… Apoi… Strugurii? Strugurii de diferite soiuri, culesi in ladite de nuiele, strugurii pe deasupra carora se-agita gazele pofticioase. Si mustul…Mustul baut pe nerasuflate,mustul cautat cu pofta-n coltul gurii. Ce dulceatza!

Imi place toamna .Cat de banal suna… Asta-i semn ca nu cuvintele descriu, ci ochii.Totusi, imi place cum suna EU acum, in septembrie. Imi place cand miroase a fum si-a haine de lana, cand imi ingheatza nasul lipit de geamul masinii, cand ploua. Cand ploua linistit. A cata oara spun ca tufanelele-s florile sufletului meu? Nici eu nu mai stiu, dar tu? Si ploaia are un parfum special in apropierea tufanelelor. Si funzele lor au un gust dulce-amarui, pot sa jur. Sa-mi ploua in palme, asta e tot ce-mi doresc in septembrie. Sa ploua marunt. In septembrie, ploaia nu doarme in nori, sa stii, doarme-n gramezile de frunze uscate, stranse de vant. Si cum sa nu-ti vina s-arunci cu frunze-n sus, cu ploaia-n aer? "

De amore...

2009-09-19T04:39:00.003-07:00

Pentru ca mi-a placut mult, l-am cules si l-am postat. Aici:
"Se spune ca obisnuinta omoara dragostea. Nu cred deloc acest lucru si experienta mi-a demonstrat contrariul. Dar depinde de ce fel de dragoste si ce fel de obisnuinta e vorba. Cata vreme e vorba de satisfacerea instinctului, adica de o pornire naturala, fireste ca se recade in poligamia biologica a masculului pe care o teoretiza Schopenhauer (repudiind-o ca manifestare a vointei de a fi). Dar pentru marea iubire, fenomen de cultura, in care intervin inteligenta si imaginatia si care-si are exemplele in marea literatura, obisnuinta e un spor continuu si o fuziune in sensul literal al cuvantului : o contopire si o revarsare. De altfel, toate marile povesti de iubire, de la Tristan lana la La femme abandonee a lui Balzac, sunt de lunga durata, deci ale obisnuintei. Obisnuinta in dragoste este o progresiva si mutuala cunoastere, apoi e de asemenea mutuala formare, e deci "opera", iar indragostitii sunt "autorii" (lat. augere: a spori). Obisnuinta mai este, last but non least, amintire, factorul cel mai puternic de sudura intre amanti.
Obisnuinta in dragoste mai inseamna si acumularea de inventie, caci amantii sunt inventivi. Ei isi inventa la nesfarsit chipuri si delicii, bucurii si amaraciuni. Isi inventa un limbaj intim, o inepuizabila cazuistica, o intreaga distilarie a sentimentelor, si o infinita tandretre, compensatie a entuziastei si mutualei lor cruzimi (si generata de ea). "
(Al. Paleologu - Bunul simt ca paradox)

19:23 . (ne).

2009-09-19T04:39:00.001-07:00

" Oamenii parca-s statui,
Nu-i auzi ce spun...
Duci prin ureche hai-hui
Vorbe de nebun..."

17:35

2009-09-19T04:38:00.005-07:00

" ... doua oscioare de flutur, doua lumine... "

Ascunzis

2009-09-19T04:38:00.003-07:00

Numai aici tamplele ei dor cand degetele-i nasc in hartie,
cu alb si albastru...
Aici e pagana in ruga, caci simte tzarana
cu fruntea,
cu parul,
cu vina...
Aici simte regretul pe pernele vinete si aspre
ale genunchilor ei
Si ochii-i orbesc si refuza sa planga.
Aseaza ganduri in sicrie de panza si sapa in cer
si-ngroapa cuvinte,
Apoi se boteza "Tacere" si buzele-i tac,
o asculta.
Aici toate sunt jertfe,
toate sunt scrum
pe altarul de sticla al pieptului ei.

Despre...

2009-09-19T04:38:00.001-07:00

Despre femei scriu in general barbatii.
Cu dragoste, misoginism, admiratie, dor, manie si cate si mai cate.
O fac bine. Femeile ii citesc cu placere.

Pe barbati ii ajuta filosofia. Ei incearca adesea sa explice, sa-nteleaga.
Femeile n-o fac. Rar scriu despre ele.
Femeia nu se-ntelege pe sine caci sare peste introspectie.
Asteapta sa-i fie explicata propria natura.
Femeie filosof? O raritate.
Ea prefera sa explice orice altceva decat pe sine. Uneori se pricepe.
Iubeste polemica. Si argumentele, desigur.
E inventiva, caci nici prin gand nu-ti trece care-i urmatorul argument.
Penibil, solid, veridic, hilar, e argumentul ei si-ntreaga lume trebuie sa-l accepte.
E varianta cea mai simpla. Accepta!
Fa-te frate cu dracul pana treci puntea!

Nu i se potrivesc definitii, poezii, romane ori analize psihologice detaliate. Lipseste ceva.
Definitia e ca o haina. Desi abia cumparata, pentru ea intotdeauna e prea mica, mare, stramta, lunga, scurta, roz.

Femeile sunt intr-o continua schimbare. Fata de ele, fata de fiecare om din viata lor.
Ea este si produce schimbare. In foarte multe cazuri produce chiar nebunie.
O poti citi cu usurinta, insa doar pentru putin timp, o poti citi in felul in care muta piesele de mobilier prin casa, din felul in care scrie si sterge, din felul in care loveste si plange, din felul in care isi cere iertare.

Ea face schimbari din dorinta de a (se) repara.
Repara oamenii, fiind doctor.
Repara inimi ranite, fiind iubita.
Se repara pe sine. Prin zeci de metode care mai de care mai ciudate: muzica, shopping, munca, bere, coafor, copii, acte de caritate, arta, instalatii sanitare, electrice, mult prea discutata si dorita „independenta”.
Ele se autorepara iubind.
Si... Doamne, cum iubeste o femeie!

E de studiat felul in care ea poate taia in carne vie pentru a vindeca.
Dar si mai ciudat e faptul ca uneori ranesc pentru a obladui.
Ai putea crede ca ranesc special pentru a ingriji.
In cele mai multe cazuri o fac din inconstienta.

Femeile au instincte ciudate. Timpul lor de reactie e mai mare decat cel al unei lupoaice care isi apara puii. Devotamentul si ocrotirea intrec fara doar si poate ratiunea.
Din devotament si ocrotire duse la extrem, ea poate produce dezastre.

Exagerare. Fie ca-i vorba de o unghie rupta, o bluza distrusa din cauza masinii de calcat, nimeni si nimic nu o poate opri din plans. Daca totusi se opreste, o face pentru putin timp.

Copiii si femeile se-nteleg de minune, si nu datorita legaturii materne, ci datorita faptului ca femeia este un copil mai mare, datorita capacitatii ei de a cobora la nivelul celor mici. Grav este atunci cand confunda barbatii cu niste copii. Si-o fac des. Testeaza pe ei calitati de mama, de sora, matusa ori... soacra.

Ea, femeia, contrazice definitia inainte de-a fi rostita. Ea contrazice totul. Pe sine de cele mai multe ori. Asta e cauza des-intalnitelor depresii, isterii, caderi nervoase ori gesturi penibile. Ele, femeile, produc mult% din accidentele rutiere (usoare, ce-i drept), din blocajele in trafic, din accidentele casnice.

Evolutia si faptul ca fizic sunt mai slabe decat barbatii au facut in asa fel incat ele si-au dezvoltat in mod ingenios o putere a cuvintelor. De-aceea multi prefera bataia in locul unei dispute verbale cu o femeie. De aceea barbatul nu sta la discutii si actioneaza. Intr-un fel sau altul.

Femeia isi pastreaza teribilismul adolescentin pe TOT parcursul vietii. Intinsul corzii e un exemplu... Teribilismul se vede cu usurinta in zilele in care refuza orice fel de comunicare cu inculpatul, se vede in deciziile-fulger de a-si face bagajul si a o lua la sanatoasa.

Dupa teribilism, in topul prferintelor, e victimizarea. Mecanismul e simplu: Teribilismul o impinge la decizii gresite. La mijlocul drumului realizeaza (de apreciat, totusi!) ca a gresit directia. Se opreste. Se panicheaza. Se-ntoarce cu coada intre picioare pe/de unde a venit. Uneori e penibila si se face ca ploua, se-ntoarce ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar de cele mai multe ori se victimizeaza si crede cu tarie in conditia ei de om nepastuit.

Victimizarea apare pana si in treburile casnice care incep intotdeauna cu „Lasa ca ma ocup eu!”. Stersul prafului cu-atata ardoare, aspiratorul incins, calcatul rufelor cantand, toate astea par uneori instrumente, motive pentru care ea e intotdeauna o victima a societatii, a barbatului, a familiei, a tuturor.

Victima universala. EA, femeia.

(... va urma)

oare...

2009-09-19T04:37:00.005-07:00

... cate milioane de fete isi doresc sa fie sarutate pe incheietura mainii? :)

Love in the time of ... science

2009-09-19T04:37:00.003-07:00

“Toti copii din lume dorm cu lumina aprinsa…” de teama unei anume Blair Bitch, iar eu imi acopar fata cu o pernitza albastra incercand sa fac abstractie de faptul ca te-amuza situatia. Situatia? Eu am 20 de ani si ma c*c pe mine de frica la filme de groaza…Mai mare rusinea…
Iar tu razi... Si ma primesti sa m-ascund la pieptul tau… Ramai! Ramai asa, ghemuit, cu mine-n brate… Imi spulberi temerile si ma faci sa adorm zambind…
“Nu stiu” – e replica pe care-o folosesc des, nu?
Nu Stiu Cine Sunt… Nu stiu sa cer, nu stiu sa spun lucruri si uit des… Cand vreau, eu mormai, plang, ma asez in fund, iar tu vii si ma ridici. Cu vorbe, cu-o mana-ntinsa sincer…Ramai langa mine si ma vindeci. Eu caut lucruri acolo unde nu exista, cand ele imi danseaza sub privire. Mi-e teama, imi numar frustrarile pe degetele a sute de oameni…Iubesc cuvintele si totusi am in palme N rani urate din cauza neindemanarii mele intr-ale vorbelor…Unde mai pui ca tot din cauza mea si-a cuvintelor, vad in jur, in zeci pe palme, rani identice… Si ma-ntreb uneori cum de ai puterea de a ramane aici… si imi raspunzi. Fara sa stii…
Te-am vazut. De dupa ochelari. Cu ochii mari, atenti, te priveam ca si cum bucataria s-ar fi reconstruit intr-o secunda-n locul unui hol crapat, in Polizu, in octombrie. Si sfaraiam tigarile-n scrumiera improvizata. Si totul din mine vorbea… Si tu-mi raspundeai cu fiecare cuvant rostit… Mi se umpleau ochii de lacrimi cand imi povesteai. Despre timp, gravitatie, spatiu, R³.? Despre tine, despre omul pe care-l iubesc … De dupa ochelari…
… In fiecare secunda mai mult, mai curat si sincer… Fara analize si teste, fara probe de foc, fara ochi atintiti si urechi ciulite. Cashcapala! S-o auda toata lumea. Lumea care nu e atenta la atentia mea acordata unor cacaturi. Lumea care nu stie si nu da doi bani pe ceea ce ne place noua, pe ceea ce facem, pe ceea ce suntem. Din 2 milioane si ceva de oameni, nici 1% din cei “si ceva” nu ne
c u n o s c…
... sa ramana cat mai putine lucruri NEspuse

Si-au facut-o pe ea

2009-09-19T04:37:00.001-07:00

"Doi părinţi n-aveau chef să se culce

Şi se plictiseau, ca orice părinţi...

Te-au făcut cu piele albă şi dulce

Şi sub piele ţi-au montat gheare şi dinţi,

Ţi-au ascuns sub piele gheare şi dinţi... "
A. Andries

Din seria lunilor pragmatice

2009-09-19T04:36:00.003-07:00

Cica martie si-aprilie sunt luni "mai pragmatice, asa"... "Ninini!"
O bucata de cer albastru curat si-un acoperis de castel. O banca in Cismigiu. Gaze multe prin aer si-n par/gura, Vita'Ooo.In Cismigiu nu-s CISHmele?
Un vis nebun cu-o sina-bazar, cu-un metrou prea lenes. Ori ingaduitor. Unde naiba caram noi toate mantzocariile alea?
Tie-ti place sa poti privi departe, iti plac blocurile inguste, rasucite, ciudate. Iti place casa nici prea veche, nici prea noua de langa Gradina.
Eu trebuie sa dau explicatii pentru ca statuia de langa cartof e facuta bucati. De ce e facuta bucati pana la urma? In tot Bucurestiul nu-i urma de apa, m-ai fi spalat pe maini, nu? Cu drag. Noroc ca pe-o cutie scria "Taci!" cu litere vizibile, ingrosate. Si-am ras cu acadelele in gura. (Sa stii ca am infasurat acadeaua neterminata (frish&capsh) in ambalajul celei cu mere verzi. Chiar azi, la Sociologie. Inainte sa-mi cumpar cartea.)
Se-ntampla uneori sa vrei sa chiulesti si sa afli ca nu s-a facut cursul. Si sa te bucuri. Si sa mergi mai departe. Oricum ne-am fi bucurat. Oricum m-am bucurat. Se pupau doua umbre pe-asfalt. Si le-am prins. Le-am inghesuit in aparatul de fotografiat.
Am vazut un gang si-o pisica, ne-am plimbat prin altul - un gang prin care Ghitza Muresan ar fi trecut in 4labe (mari)...
Pentru cateva zeci de minute m-am simtit in alt loc, ghiceste tu cand si unde am simtit asta... Indiciu: "hanoracul asta ar fi fost tare daca nu avea stelute"...
"Traiasca robotii!"... Si tenesii care rod degetele mici. Pana la os.Si carnaciorii de bere. Ciudata asociere, nu? Degete-carnaciori.
Extraterestrul de la ghena vorbeste. Mi-a zis sa nu mai plang atunci cand ma sperii. Mi-a mai zis sa-ti transmit ca si el iti da una. Si daca nu te potolesti, vorbeste cu Pricolicii sa-ti dea tusea aleia din metrou. Macar temporar, de avertisment.
Camasa ta tine de cald si de tine, era primavara prin maneci cand ne-am plimbat cu gandul prin cateva temple si continente. Frumos in Gradina, pietris si multi copii uzi din cap pana-n picioare... "Paaa!", "Pa!"..."Pa!"...Si cand foamea isi face de cap cu stomacul si cu mintea a doi mergareti... Ea crede ca statuile prin viata noaptea si se iubesc. Da. El vrea s-o duca la o prajitura buna intr-o zi.
I-a transpirat cartela de metrou de la atata mers, dar merge. Ei merg. Spre casa.
In metrou, lesinati, isi amintesc de vremurile in care faceau surubul pe portile fara plasa din curtea scolii sau pe bara de batut covoare. Ajung intr-un magazin si-aleg ce e mai usor si mai rapid de mancat... Si-apoi se grabesc spre casa, luna e ciudata, iar el are chef de glume imagologice. Ea plange de frica, el se cruceste. Si rad amandoi. Si-i fura somnul inainte sa termine de spus "Noapte buna!". Crezi ca le curg balele in somn? Eu cred ca da.
E 5:30, iar el vede negru in fata ochilor daca se ridica brusc din pat, asa cum face ea. Si soarele-i roz rasarit. Ea aduce scaunul in baie. Racoarea diminetii ii trezeste si-s antipatici pentru restul somnorosilor. El ia un ziar, ea il imita.
"Liber!Hai sa mergem!"

Si trenuri

2009-09-19T04:36:00.001-07:00

O sa strig intr-o zi,
iar lebada care-mi tine de cald
si-ar trezi ingerii care-i dorm in pene
si-ar sari cu totii in ghiozdanul tau gri.
(E gri, dar rosul salveaza!)
Am alerga,
am fugi de parca-am lasa in urma dezastrul si urletele,
coatele-nfipte-n coaste,
graba,
fumul,
noroiul si frigul din oase,
savarina scutita,
claxoanele,
floraresele grase,
chelnerita ciupita,
orasul si griul,
examenele,
organizatia,
seriile, foile, salile, cartelele, minutele, durerile, pastilele...
Am alerga spre "gara la care se termina sinele"...
Am urca intr-un tren, cu ochii inchisi,
am sari in acel tren a carui ora de plecare-i mai aproape de-nserare,
si-am pleca, am lua cu noi ora care se scurge de pe tabela
si-am fi dusi,
nimeni altcineva n-ar alege trenul
acela ...
Am rasufla lung, a dezamorsare reusita,
caci
noi
am Indraznit A Lasa Totul in Urma.
Acel Tot care nu incalzeste coltul de suflet in care omul se-ascunde...
Am lasa totul in urma, da...
Ai aburi geamul si trenul s-ar smuci de pe sine,
ti-as desena un apus,
el ar lumina emotiile pe care mi le-asezi in pantec,
ai asculta un clinchet de bucurie,
si-ai desena si tu pe pielea mainii care traseaza apusul pe geam ...
As desena cu degetul pe care il sarutai in gand
intr-un octombrie rosu ...
"Sunt doar niste manute"...
mi-amintesc, mi-amintesc ce spuneai...
As deschide agenda si-as face-o din nou,
ti-as darui frunze de-un rosu-rugina,
frunze presate, pastrate cu grija-ntre file dungate...
Si-am merge-mpreuna spre dimineti colorate,
rasarite in "alta parte"...
Trenul acela nu se-opreste, o stim,
vom sari amandoi intr-o gara
construita-ntr-o noapte,
de mine,
cu taste si "vreau"...

Despre poduri

2009-09-19T04:35:00.005-07:00

Doua lumi si-un pod …
Dar podul apare peste ceea ce-i “intre”,
fie ca-s ape,
drumuri ori…
cai ferate…
Podul e pod,
Rialto sau Golden Gate,
el e cladit peste tot ce desparte.
Uite…
Uite cum podul se curbeaza,
se-nalta cu noi...
Si doua devin una…
Si podul curbat... curcubeu...
Ei bine, podul asta nu-i renumit si nici mare,
dar are puterea de-a face“nostru” din “meu”...

Balada

2009-09-19T04:35:00.003-07:00

Iubesc…

… teama care-mi mangaie fruntea uneori.

E o teama speciala, nu-s fiori

sau monstri verzi.

E-o teama blanda, ea stie de ce porti tricouri

cu super-eroi…

Ea stie cine suntem Noi…

Iubesc…
… intrebarile care-apar din tavan
si se preling pe taste,
in Word-uri puse pe cateva cd-uri

albastre…

Sunt intrebari simple, despre maine, despre noi,
dar nu raspund… Te-astept pe tine,
sa nastem un raspuns la toate…
Si scriem cu zile-n caramizi…
Caramizi (de ciocolata)…
Le luam cu mainile goale
si le-asezam in forme dulci, ori amare…
Si construim… de ieri, 31, pana Azi,
tot construim un Noi…
Te prind, ma prinzi, cand cazi, cand cad,
in joaca…
Si ne jucam…
Un pistol cu apa,
o floare , o acadea, un pai si-un
laptic cu ciocolata… Ne jucam…
Iubesc…
… sa adorm goala, ghemuita-n bratica, cu picioarele pierdute intr-un nod (pescaresc) format cu-ale tale, ori… ori pe fereastra (vecinii stiu de ce)…
… sa ma prostesc in oglinda si sa zambesc (larg, cu dintii) periutei tale de dinti…
… sa fiu scapata de la zoo cand te imit, sa ma imiti mai frumos si sa radem isteric…
… s-aud dimineata un “Aalo!” scurt si speriat, apoi sa trag de tine, sa te conving sa deschizi ochii si sa te dai jos din pat, sa-njur c-a dat cafeaua-n foc, sa razi, sa rad si s-o luam de la cap, caci tu sari in metrou, iar eu in pat (ha ha!)…
… sa ma prinzi de mana si ma-nvarti pe trotuar, tu dansezi, eu rosesc si-ti spun “Se uita lumea!” …Se uita pe naiba, e doar paranoia!
… sa ne privim in geam, in metrou… tu te strambi facandu-ma frumoasa…Si sunt Frumoasa pentru ca tu ma placi cu sapca, ma placi si fara, ma placi si … “caciulata”…
… sa aranjezi frumos (cu foamea-n gat) mancarea-n farfurie, sa faci un model din ketchup si sa mananci incet si mandru, dar mai ales… sa-mi dai si mie …
… sa … Nu stiu s-o scriu, n-are niciun farmec scrisul, polifonia-i baza, sa rad cu lacrimi, sa-mi imaginez c-o faci cand…
...
Nu ti-am spus toate astea privindu-te-n ochi… Nu ti-am spus toate astea, nu in romana, ci-ntr-o limba cantata “intr-un timp fara timp”… Le vei auzi, caci suntem oameni…
Chiar daca uneori trantesc dureros cuvinte reci si-amare si jonglez cu “ambiguu” si “sec”, chiar daca uneori te-alung de langa mine,
chiar daca,
ce-i drept,
nedrept
iti intorc spatele
si-astept
sa ma iert …
Chiar si-asa, stand cu spatele-n lumina, cu coada ochiului ud privesc la mana calda a omului bun. Nevazut, tu stii, tu simti si stergi lacrimi, ganduri si frunte si rau … Cu rabdare si dragoste ma ierti inainte de-a ma ierta eu insami…
…
Ma-mbraci in “impreuna”, caci imbratisarea e cocon brodat cu apa vie… Ma-mbraci in rochii lungi si ample si dansam, chiar daca n-avem pe noi decat tricouri ori pijamale… Tu mirosi a mar verde, si verde mi-e rochia… Iar papucul de casa se transforma-ntr-un pantof dantelat… Iar muzica, iubitule, e pretutindeni, in puls rapid, in teama, in ieri, in ani-lumina, in azi si-n maine, muzica – spuneai - e totul si totul e muzica… Mainile nu-s maini in mangaiere, nici timpul nu-i cadran de ceas, iar limba ce-o vorbim nu-i maya, nici romana… E tot un dans…

Run, baby, run...!

2009-09-19T04:35:00.001-07:00

Sunt cateva aripi de timp,
secunde
in care ochii uita-a clipi
(nu-i un cliseu, treci mai departe!)…
Se-ncapataneaza un strop, nu curge pe buze, din suflet …
Plamanul renunta si el a mai trage cu sete
cenusa din aer.
Acum, acel "acum" petrecut in doi, deci in unul,
Acum … respir cuvintele
nerostite de tine …
Iti sarut sufletul cu lacrimi pe buze si zambet in ochi.
Fericire ...
Aici, intr-un cufar numit casa,
se spala vase - pahare si cani,
un trup ostenit, poate doua,
se spala de-un negru-apasat,
de ieri, maine ori azi…
…
Cenusa-i dincolo de fereastra de la 8,
Cenusa e numele orasului, sa stii …
Il botezam in gand, chiar azi, pe mesele gri de la mec.
O bomba frumos ambalata…
Eh, e ceaiul sfintit, agitat,
sunt sute de panouri publicitare
si-un patut scump pentru bebe …
N-am putut sa-mi misc buzele in ritmul unui cuvant,
te-am tinut strans de mana cand ar fi trebuit sa-ti sarut ochii,
apoi ... sa ridic privirea
si sa-I fac strengareste cu ochiul.
A multumire…
Ca suntem
doi …intr-o multime
prea rece.
Stii, chiar tu ai spus-o soptind -
Acas' E(ra) vesnicie...
Aici, insa… eu prind varsta, caci 13 minute=13 minute
si NU un sfert de ceas.
Aici eu nasc riduri, de frig, de departe…
Tu simti? Sunt cuie in talpa, sub fiecare pas…
Aici... timpul are aripi grele –metal si sticla
albastra ori verde…
E-o necunoscuta langa noi, isi odihneste coatele pe-aceeasi masa…
De ce?
…
Nu vreau raspunsuri, acum ninge…
Se zbat fulgii, cad si se-nalta,
ei uita de mine, cea ghemuita-ntre carti, perne si taste.
"Acas' "va fi maine, acolo-i Poveste, aici e doar o simpla zapada,
Acolo ingerii doar ingheatza, nu se topesc.
Acolo ninge spre cer, cum spuneai, nu spre trotuare.
…
As putea rupe calendarul, as zgaria cu mila timpul,
As putea arde harta pe care nu ma gasesc,
As arunca de la 8 o cartela, biletul de tren (de intors)…
Si-as ramane acasa, intr-un octombrie vesnic…
Run, baby… run, baby… run, baby, run!

Distante

2009-09-19T04:34:00.003-07:00

Distante…
De la frunze la umbra, in zbor…
Distante-ntre gari,
intre buze si ochi,
si palme si-obraji…
si soapte si suflet…
Distante. Milimetric, pe foaie dungata, masurate… in timp.
Atatea distante, caderi, planari ori saruturi, priviri…
cativa pasi…
Distanta de la suflet la suflet?
Nici timp, nici alte masuratori inutile…
Distanta-i Nimic(0) atunci cand sufletul – NeMatematic de fel, raspunde:
… doi(2) = unu(1) si unu(1) = doi(2) ,
Noi
(infinit)…
Cand gandul naste silabe,
cand le-aranjati impreuna pe cer,
in noroi,
intre palme,
in voi…
Cand trageti la sorti o singura viata...
Cand culorile privirilor se-amesteca-n aer,
nuanta nascuta inunda…
Cand arunci peste cap, in mers, o bucata mica de metal
(salt norocos spun unii)...
Cineva care (doar) vede, nu simte, iti spune:
“Stema sau banul? Alege si pune-ti dorinta...”
Ii raspunzi cu ochii sticlosi, ochi de nebun ori de sfant,
ii raspund Fericita: “Nici una,nici alta. Iubire!”…